PDL, eşti cel mai bun!

Sigur că în jurul acestei exprimări plu­teşte încă destul de mult mister. La ce perioadă se referea preşedintele, de pil­dă? Are el în vedere numai anii scurşi de la comunism încoace? Textul pare mai degrabă atotcuprinzător. Prin urmare, acţiunea PDL depăşeşte în amploare opera Brătienilor, a ma­ri­­lor conservatori, dar şi perioada lui Cu­za şi acţiunea Partidului Naţional din Ardeal. E bine de ştiut pentru vii­toa­­­­re­le manuale alternative, obligato­rii, de istorie a patriei.

În al doilea rând, cred că binele in­­­vo­­cat se cerea şi el explicat mai atent. Să fie vorba despre monopoli­za­rea aproa­pe militarizată a scenei de dreap­ta după un deceniu şi ju­mă­tate de luptă la stânga? Despre sti­mu­larea spa­ţiului extremist al mi­no­ri­tăţii ma­ghiare? Să fi avut în vedere Traian Băsescu capacitatea PDL de a se izola pe scena publică prin tră­darea tutu­ror partenerilor? Kilometrii de au­tos­­tradă reuşiţi? Mi­li­metrii pătraţi de săli de sport pentru licee? Sau pre­şe­­din­tele se referea la Marea Operă so­­cial-economică a guvernului Boc? La scăderea cu un sfert a salariilor în do­­meniul public şi la zecile de mii de fir­­me private care au tras obloanele? La dispariţia sistemului de sănătate? La cartof, care tinde să ajungă la pre­ţul ciocola­tei? Iată un alt subiect care ră­­mâ­ne de lămurit. Sau poate se gândea la cli­en­tela PDL, beneficiară a con­­tractelor de stat, cărora gu­ver­na­rea por­tocalie le-a făcut cu ade­vă­rat bine, evidenţiat şi în mărcile de ma­şini participante la Convenţie...

Spuneam, nu întâmplător, că sunt iu­­­bitor de istorie contemporană şi, în consecinţă, am memoria faptelor sem­­­nificative. Pentru mine, fraza lui Tra­­ian Băsescu poate fi pusă alături de un alt citat celebru din acelaşi au­tor: „Petre, eşti cel mai bun!”. Adică la momentul când îl îmbrâncea pe Petre Roman să candideze la prezi­den­­­­ţiale ca să-i ia locul în fruntea par­ti­­­du­lui câteva luni mai târziu.

Cred că, din acest moment, PDL face parte din istoria „tovarăşilor de drum” ai lui Traian Băsescu. Oameni sau structuri cu care s-a întovărăşit lă­cri­­­­­mos, la un moment sau altul, şi pe care i-a abandonat fără suspin la pri­mul prilej oportun. Lista e lungă, de la numitul Petre Roman la Tăriceanu, de la Internaţionala Socialistă la PNŢCD, de la Victor Ciorbea la Theo­dor Stolojan.

Partidul nu mai poate oferi nimic Con­­ducătorului. Evident, e valabilă şi propoziţia inversă, dar ea nu are im­­portanţă, Traian Băsescu nu mai can­­didează. El are nevoie, pentru ur­mă­­torii doi ani, de o structu­ră de pu­t­ere pe care să se poată sprijini cât de cât. Cu preţul oricărui com­pro­mis. Ştie foarte bine că oamenii fo­lo­siţi până acum sunt terminaţi po­litic. Că alţi oameni afişaţi, la seminarii docte, nu pot obţine şapte voturi în nu­­me propriu. Din acest moment va ne­­go­cia orice şi va sacrifica pe ori­ci­ne. Oricum, a reuşit să introducă în par­­tid microbul Monica Macovei, care se va ocupa în interior de ad­versarii lui Băsescu aşa cum s-a ocupat, în afară, de cei consideraţi periculoşi pentru şeful real al PDL.

În concluzie, rămâne un adevăr – spre deosebire de PSD care „a băgat” ţa­ra în NATO şi în UE (finalizând, în decembrie 2004, negocierile de ade­­rare), a eliminat vizele de călătorie în Europa pentru „români”, Traian Bă­­s­escu împreună cu partenerul său, PDL, „au băgat” ţara în criză (sco­ţând-o, parţial, cu ocazia di­fe­ritelor oc­a­­­zii) şi au izolat-o în plan in­ter­na­ţi­­o­­nal. „PDL, eşti cel mai bun!” Ro­mâni, dormiţi liniştiţi. Baconschi vo­tează pentru voi!