Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti!

„Vreau să cred că anunţul băncii centrale a Austriei privind reducerea fluxurilor de capital ori este o eroare, ori o neînţelegere a efectelor. Nu vrem să fim în situaţia de a le aduce aminte prietenilor europeni cât au condiţionat accesul României în UE de privatizarea sistemului bancar. Domnilor, aţi obţinut profituri uriaşe în România din 2000 până în 2009. Azi, dacă vă pregătiţi cumva să lăsaţi economia românească nefinanţată pe timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fair play în relaţia cu România... Sper că ţările care au in­trat mai târziu în UE nu vor fi puse în situaţia de a plăti lăcomia sistemelor bancare, imprudenţa şi lipsa de res­ponsabilitate de pe vremea când dă­deau credite cu buletinul.” Aproape că nu ar mai fi nimic de adăugat la aceste cuvinte rostite de preşedintele Băsescu!

Atâta doar că cele spuse, inclusiv despre presiunile occidentale inadmi­si­bile pentru înstrăinarea sistemului ban­car, n-au fost spuse încă acum câţiva ani! Se ştia ce efecte dramatice poţi resimţi când ajungi să depinzi integral de alţii! Şi de lăcomia unor bănci care nici măcar nu sunt ale tale şi care, tocmai nefiind ale tale, te pot lăsa cracă exact atunci când îţi este cel mai rău! De incriminat nu sunt însă decât acei români care au dat băncilor străine totul pe mână! Băncile străine nu sunt de incriminat: ele nu urmăreau decât profitul şi nu­mai profitul! Dezvoltarea Ro­mâniei nu este treaba lor! Ofici­a­li­za­rea mai de mult a acestor adevăruri poate ar fi oprit măcar contractarea îm­prumutului-mamut de la FMI pentru a înlocui în favoarea băncilor stră­ine din România finanţarea sistată tocmai de mamele lor din străinătate în contextul crizei. Şi acum, băncile străine îţi dau un picior în gură! Mai pe scurt spus: pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti!

Total condamnabilă este lipsa de reacţie promptă a guvernatorului Isărescu, cel care a păstorit întreaga înstrăinare a sectorului bancar, precum şi creditul instabilizator cu bule­tinul şi împrumutul de la FMI care a pus România pe veci în lanţuri!

Mărturisesc că nu am vreo satisfacţie că tot ce am spus de ani şi ani despre băncile străine, indiferent de stirpea lor, s-a adeverit în viaţă, chiar dacă mai devreme sau mai târziu. Aş fi preferat ca, prin comportamentul lor şi deci prin consecinţele pentru România, băncile străine să le dea dreptate dlui Isărescu şi întregului staff de la Banca Naţională, de la care am auzit – şi o spun fără înconjur! – cea mai mare balivernă din viaţa mea îndelungată. La fel de îndelungată precum aceea a multora din respectivul staff, anume că băncile străine, către care a fost îndreptat întreg controlul asupra sistemului bancar din România, n-ar fi străine, ci româneşti, dar cu capital străin! Formulă care nu doar trădează o condamnabilă fugă de răspundere (respectiv responsabilitatea de a fi permis o asemenea privare de controlul propriu a unuia dintre sectoarele strategice din economie), ci şi încearcă insinuarea unei minciuni, cum că aceste structuri, chipurile româneşti (doar pentru faptul că ar fi înscrise juridic în România), ar urma politica BNR şi indicaţiile băncii centrale din România! Ceea ce este contrazis de toată desfăşurarea evenimentelor din absolut orice perioadă a prezenţei acestor bănci în România.

A putut cumva BNR să oprească creditarea consumului cu buletinul când băncile străine au vrut-o?! A putut cumva BNR să tempereze creditarea prin majorarea astronomică a nivelului rezervelor minime obligatorii atât timp cât băncile străine doreau contrariul şi contracarau BNR cu aduce­rea de bani din afară?! A putut cumva BNR să se opună sistării finanţării ex­terne atunci când băncile străine din România au vrut-o la comanda mamelor lor din străinătate?! Se poa­te opune cu ceva BNR deciziei acestor bănci de a nu mai finanţa Ro­mâ­nia sau de a pleca pur şi simplu din România, dacă interesele lor o cer?! fii acum tot româneşti sunt, dle Isă­rescu, băncile austriece sau greceşti? Şi acum când, în clar şi fără înconjur, primesc comenzi şi urmează politici stabilite la Viena sau la Atena, şi nu la Bucureşti?! Mai bine v-aţi căi de impardonabila şi ireparabila eroare istorică de a fi păstorit cedarea între­gului sistem bancar românesc străinilor!