Pericole contemporane

Doctorul Alexandru Bucur, chirurg și ani de zile director al Spitalului de Urgență Floreasca, este un personaj cu o cultură îmbelșugată și, ca orice om deosebit de înzestrat, este și nițel straniu. Îmi telefonează uneori la Sângeru, iar într-o zi m-a vizitat, ceea ce mi-a făcut o deosebită plăcere. Opiniile domniei sale sunt împănate mereu cu citate din științele multiple sau trimiteri la literatura universală. Ieri mi-a trimis o scrisoare. Îmi comentează câteva articole politice, al căror cititor este de ani de zile. Referirile la un pamflet care are ca personaj arendașul din Deal se încheie așa: „Dacă Ceaușilă ajunsese la romanțe, dl Băse este zbir la Sâmbra oilor de la Certeze! Și, dacă e arendaș-guvernator? Arendașul își vede de treaba lui!” Și continuă doctorul, în stilul său: „În anul 1838, Andre Marie Ampere (îmi lipsesc accentele, să mă scuze dl Bucur!) a clasificat cibernetica la științele politice; termenul grecesc este kibernitis și înseamnă și cârmaci, pilot! Dacă de la cizmar am ajuns la un marinar nu am făcut nimic!”

Îmi trimite apoi, xeroxată, o poezie mai puțin știută a lui Coșbuc, din „perioada lui mucalită”. Se întreabă de ce lipsește din manualele școlare. Scrie apoi: „După moartea fiului său Alexandru, Coșbuc a suferit enorm și și-a schimbat stilul; nici venirea la București nu prea i-a priit!”

Domnul Bucur îmi atrage atenția și asupra unor ”pericole” contemporane, care împing pe o cale fără întoarcere cultura acestei țări și educația publică. Citez: „Un fenomen vulgar, un clown periculos (cu două ore de emisie, zilnic, la Protv) este dl. Măruță; iar soția lui, Andra Măruță este în juriu (cu stat de plată separat!) la „Românii au talent”. Da, au talentul de a răbda mult și multe!” Doctorul își încheie scrisoarea avertizându-mă că „Un alt pericol mediatic este Toni Grecu. Dar asta este altă poveste!”

Ce să spun? Nu știu emisiunile domnului Măruță pe care l-am cunoscut vag, după moartea Mădălinei Manole, prilej cu care m-a invitat să povestesc câte ceva despre tragicul personaj în viața căruia jucasem un rol. Realizatorul mi-a părut un tânăr educat. Nu știu ce face el cu gustul public „două ore” pe zi, fiindcă astfel de emisiuni nu intră în preocupările mele. Nici despre evoluția lui Toni Grecu nu știu mai mult. L-am urmărit o vreme, la începuturi. Analizele doctorului, exagerate poate pe alocuri, merită însă atenția mea și chiar a noastră. Aceste personaje „de modă veche”, să zic așa, aduc în zburdalnica și superficiala noastră contemporaneitate, pe cărări închise pentru ei – câți academici umplu azi ecranul și cine-și permite, cu un Moisil să zicem, dacă ar mai fi trăit, să-și compromită ratingul?! – câte un semnal. Să-l luăm – acest semnal - în seamă? Eu înclin să cred că da, chiar dacă nu domnul Măruță este cel ce deteriorează, cel mai apăsat, gustul public. Sunt și rele mai mari care țin tronsoane însemnate din populație cu ochii atârnați de micul ecran, spânzurând șansa de a ne trezi la realitățile dure pe care suntem blestemați să le trăim. De la „Băse” până la mulți dintre realizatorii de televiziune supervizionați, se lucrează din greu la o deteriorare a substanței naționale, distrugeri spirituale care își arată deja efectele și pot ajunge ireversibile.