Porcăria lui Keynes, care a distrus capitalismul

"Există o singură modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe şi iar taxe"
Karl Marx

Mugur Isărescu a evocat în mai multe rânduri participarea în 1975 la o conferinţă susţinută de Friedrich August von Hayek. Laureatul Nobel pentru economie a spus atunci: "Domnilor, m-aţi invitat să vă vorbesc despre un termen care e o noutate, stagflaţie. Am stat şi m-am gândit şi cred că am un răspuns. În ’39, după ce prietenul meu John Keynes şi-a lansat cartea (Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor) şi am citit-o, mi-am dat seama cât de peri­cu­loasă este şi l-am invitat la o dis­cu­ţie la un restaurant londonez. Şi ştiţi ce i-am spus? John scoate porcăria asta de pe piaţă că vei distruge capitalismul. Şi uite că s-a întâmplat că porcăria lui John a distrus capitalismul".

Haideţi să vedem în continuare ce l-a putut indigna pe Hayek. Potri­vit lui Keynes, preţurile activelor determină nivelul ratei de ocupare a forţei de muncă. Un declin al acestora, generat de o schimbare de sentiment a in­ves­titorilor, produce scă­de­rea în lanţ a preţurilor activelor pro­ductive şi a ac­ţiunilor companiilor, reducerea in­ves­tiţiilor şi, în cele din urmă, creş­te­rea numărului de şo­meri, ca urmare a restrângerii activi­tă­ţii economice. Pen­tru a rezolva aceas­tă pro­ble­mă, Keynes recoman­dă creşterea ofer­tei de bani de către băncile centrale (de exemplu, prin cumpărarea de titluri de stat), pentru a majora la loc preţurile activelor.

Keynes greşeşte însă când susţine că preţul activelor poate reveni pe trend ascendent fără ca şi celelalte pre­ţuri, inclusiv cel al muncii (salariile), să crească la rândul lor, remarcă Edmund Phelps, un alt laureat Nobel pentru economie. Dimpotrivă, majorarea ofertei de bani ar declanşa in­stan­taneu spirala inflaţionistă. Pe fon­dul unei inflaţii în creştere, ce se poa­te transforma chiar în hiper­in­fla­ţie, Guvernul se poate confrunta cu pro­teste de stradă, ceea ce ar da imp­li­cit apă la moară curentelor politice ra­dicale şi totalitariste: fascism, na­zism, comunism.

Iar mai grav este că re­co­man­dă­rile lui Keynes sunt puse în practică chiar în zilele noastre. Măsurile de relaxare cantitativă (su­plimentare de masă monetară), materializate în achiziţia de titluri de stat, ajută băn­ci­le să nu mai execute garanţiile aferente creditelor neperformante, ceea ce permite preţului activelor imobiliare să scadă mai puţin decât în mod firesc. Susţinere a preţului imobilelor în moneda locală ce satisface interesele politicienilor, dar ignoră avertismentul lansat de fostul preşedinte al Fed, Alan Greenspan, care spunea că "cea mai gravă criză financiară de după al doilea război mondial" urmează să se încheie "abia după stabilizarea preţurilor din sectorul imobiliar".

"Porcăria lui John" care distruge capitalismul este reprezentată aşadar de tentativa de gestionare a procesului de corecţie de către Guvern. Ceea ce face să se poată vorbi despre un eşec al intervenţionismului statului şi nu de unul al pieţei, în condiţiile în care statul a fost acela care a alungit orizontul antreprenorial, iar acum tot el încearcă să plaseze sub controlul său toate sferele vieţii economice, blocând procesul natural de corecţie antreprenorială şi prelungind criza.

Da, dar în vreme ce Hayek l-a criti­cat pe Keynes, acesta din urmă a de­clarat că e de acord "moral şi filo­so­fic", "de acord aproape în în­tre­gi­me" cu cele scrise de primul în "Drumul către servitute". Carte în care Hayek combate orice formă de totalitarism (fascism, nazism, comunism) şi pune în evidenţă caracterul ireconciliabil dintre piaţa liberă şi planificarea centrală.