Pruncul, aurul şi... olteanul cu crampoane

Capriciile destinului aranjează ca genele ce se combină în clipa conceperii unor copii să danseze atât de ciudat, încât doi oameni, care n-au nici în clin, nici în mânecă unul cu altul să semene izbitor, chiar dacă nu au schimbat nicio vorbă vreodată. Marele actor, profesor, europarlamentar strălucit, Mircea Diaconu, are un fel de sosie. Simpaticul şi talentatul fotbalist Ionel Luţu seamănă cu el şi la siluetă, şi la figură, şi „aerul” se aseamănă, acelaşi zâmbet hâtru, cald, aducător de simpatii. Mircea Diaconu, cel prezent în fruntea majorităţii distribuţiilor de film şi teatru, nu s-a intersectat deloc cu fentosul atacant din judeţul Olt, Luţu, poreclit, tocmai datorită talentului în vrăjirea balonului, Hagiluţu. Iată două scene din viaţa celor doi, care nu au nicio tangenţă, dar sunt pline de farmec. În tinereţea lui, Mircea Diaconu locuia cu chirie într-o cămăruţă vizavi de Teatrul Bulandra. După căderea cortinei, Diaconu se grăbea să scrie întâmplări trăite în acea zi, rânduri într-un caiet de dictando, fraze pline de har şi de observaţii deştepte. Într-o noapte, a constatat că nu mai are creion şi, pentru a-şi scrie impresiile în caietul lui sentimental, a ieşit pe străzile pustii din miezul nopţii, cerând un ciot de creion rarilor trecători, ca un împătimit fumător care caută un chiştoc de ţigară. Un miliţian în patrulare i-a dat actorului bucăţica de creion cu care el completa procese-verbale.

Iată şi o întâmplare cu Luţu. Se vorbea de talentul unui puşti de prin zona Slatinei şi Universitatea Craiova l-a trimis pe Geolgău să dea de urma speranţei olteneşti a driblingului. A întrebat la primărie de copilandrul cu fente şi i s-a spus: „Pe islaz, vedeţi dacă un puşti e fugărit de vlăjgani să-i dea şuturi în fund, ăla e Ionel Luţu!”. Vedeta Craiovei Maxima, Geolgău, s-a dus pe poiana din marginea satului şi acolo un adolescent slăbuţ, dar iute, le împleticea picioarele cu mingea unor namile de tractorişti, care de oftică îl tot urecheau şi îi dădeau şuturi în fund piciului, dacă în minge nu apucau să şuteze, căci o monopolizase băieţandrul Luţu.