Punga cu căldură

Din momentul dispariţiei subvenţiei, România trece definitiv de la statul social (măcar teoretic şi prevăut de Constituţie) la localitatea socială după posibilităţi. Pentru că la nivelul localităţii se mai pot plăti ajutoare, în aşa fel încât oamenii  să-şi poată permite un calorifer care funcţionează.

Măsura afectează un număr enorm de oameni din mediul urban de toate dimensiunile. Cam un milion de familii vor fi lovite direct. Cei mai afectaţi vor fi cei care câştigă puţin peste 786 RON lunar şi care nu vor mai primi ajutoare, subvenţii, nimic. Practic, e vorba despre românii care au venitul mediu pe economie în mediul urban (908 lei conform datelor oficiale). La vreme de iarnă, ei vor avea o situaţie materială mai rea decât cei care câştigă şi cu 30% mai puţin.

Această măsură se aplică în iarna dinaintea alegerilor locale. Rămâne între noi: probabil că din acest motiv, PDL doreşte amânarea alegerilor locale! La momentul electoral propriu- zis (alegeri la termen), cetăţenii tocmai ar fi pe cale să plătească factura la căldura pentru ultimele luni de iarnă. Or, dimensiunea concretă a acestor cheltuieli depinde de acum mai ales de primari. Care pot să acorde sau nu ajutoare.

Altfel spus, primarilor PDL li se oferă posibilitatea să dea. Să fie buni. Să se aleagă uşor. Este foarte posibil ca ei să primească şi mijloacele necesa­re ca să facă asta. În fond, anulând subvenţia, potrivit domnului Lăză­ro­iu, se face o economie de 120 de milioane de euro. Ar fi resurse, nu? Subvenţia era ceva abstract, nu se vedea, nu ştiai cui să multumeşti pentru ea. Ajutorul e concret şi relativ discreţionar. Vine de la cineva anume, cu nume şi prenume pe bule­tinul de vot. A da ajutor e un exemplu de eficienţă politică în absenţa oricărei eficienţe economice.

Partidul de guvernământ a înlocuit vara punga portocalie cu şpaga în punga verde. Iarna se pregăteşte să ofere un şal călduros şi incolor. Pentru ca la toamna viitoare toţi pionii locali ai alegerilor să fie la locul lor. Din acest moment, putem defini integral doctrina băsesciană în materie: statul social e acea formulă bazată pe pomană, cu excepţia momentelor electorale, când cetăţeanul care primeşte are şi el ceva de oferit şi sistemul devine echitabil.