Reforma statului a luat sfârşit o dată cu statul

Când ne-a vorbit obsesiv despre "modernizarea statului român", Traian Băsescu a uitat să ne informeze în legătură cu câteva detalii, să zicem stilistice. Adică nu ne-a spus că această modernizare frizează suprarealismul şi, pe alocuri, dadaismul în formele lui cele mai acute. Pentru arte a fost şi este un experiment interesant. Pentru un stat, o asemenea "modernizare" nu poate aduce decât anarhie, mizerie şi amplificarea puterii discreţionare a unui singur individ.

Pas cu pas, ceea ce se petrece în Parlament de câteva luni indică sfârşitul de facto al regimului constituţional început în 1992. Băsescu şi băsescienii nu s-au mai sinchisit de proceduri şi n-au mai propus nici un proiect de modificare a Constituţiei. Erau, probabil, destul de conştienţi că un astfel de proiect nu avea să întrunească o majoritate. Aşa că au trecut, pur şi simplu, la fapte. De ce să mai construiască un legislativ unicameral, cu mai puţini parlamentari, când pot distruge, de pildă, Parlamentul cu totul?
Frauda de la votarea legii pensiilor, păstorită de la cel mai înalt nivel parlamentar, arată că voinţa aleşilor nu mai are nici o importanţă. Se va vota de atâtea ori până iese cum trebuie, iar în sală vor fi prezenţi atâţia oameni câţi vrea doamna Anastase.

Mai mult, incredibil de mult, PDL a reuşit să introducă în Parlament eroarea în bloc. Aceşti oameni fără identitate politică, cei care au acuzat ani în şir "maşina de vot" PSD, s-au comportat ca nişte elevi repetenţi care copiază teza de la cel din prima bancă, fără să gândească nici o clipă. Dacă cel din prima bancă greşeşte, greşesc toţi. Pentru că ei nu ştiu ce se votează, ce scrie în hârtiile pe care nu le citesc. Ei ştiu doar că trebuie să facă ce fac şi şefii, adică să greşească musai o dată cu ei. O asemenea atitudine aruncă iar în derizoriu Parlamentul şi ideea de vot conştient.
Mişcarea finală a acestei simfonii anticonstituţionale e decizia PDL de a se abţine în problema moţiunii de cenzură de azi. E o decizie ilegală. Votul cu bile exclude abţinerea. Nu există bilă gri. În douăzeci de ani, cu numeroase moţiuni de tot felul, nimeni niciodată nu a procedat în felul ăsta în Parlamentul român. Motivul acestei idei monstruoase e frică. Regimul Băsescu, bazat fundamental pe frică, a ajuns la o culme: îi e frică de sine însuşi.

În mod normal, un Parlament e un spaţiu de negociere şi de dialog. În acest moment, Parlamentul nostru nu-şi poate indeplini o asemenea funcţie elementară. Acolo există două grupuri politice care nu pot dialoga şi nu pot ajunge la compromisuri utile pentru societate. Guvernarea se face pe uşa din dos, pe baza unor idei fixe impuse prin şmecherie şi prin ilegalităţi. Dacă mergem aşa mai departe, nu m-ar mira să nu mai avem alegeri vreodată. PDL poate "îngheţa" de pildă calendarul, prin ordonanţă de urgenţă, pe motiv de criză. Se poate decide, de pildă, ca, pentru o vreme imposibil de măsurat, în fiecare zi e 4 noiembrie, data când a văzut lumina zilei primul bărbat al ţării. În felul asta sunt atinse deodată toate obiectivele politice majore ale PDL: nu se mai plătesc lefuri şi pensii, nu se mai dau înapoi împrumuturile de la FMI, iar Traian Băsescu o să ţină o nesfârşită conferinţă de presă la televiziunile mogulilor, criticându-i pe moguli pentru diversiune.