Reluarea creditării - mai bine nu!

Alături de apărarea leului, autorităţile de la Bucureşti includ printre atuurile pe care le pun în seama acordului de împrumut de la o serie de instituţii internaţionale, sub monitorizarea FMI, aşa-numita reluare a creditării, acum blocată, spun băncile, de criză.

Probabilitatea reluării creditării de băncile din România (practic toate străine) este încă o necunoscută. Cert este doar că aceste bănci sunt marele beneficiar al acordului de împrumut extern. Întreg împrumutul propriu-zis de la FMI (13 miliarde euro) este luat pentru ca Banca Naţională să elibereze din rezerve exact cele 13 miliarde euro (nu este cumva vreo coincidenţă de sume!) pe care le deţine sub formă de rezerve minime obligatorii ale băncilor şi prin intermediul cărora banca centrală mai controla ceva din mişcările acestora. Nu se ştie însă deloc ce vor face băncile cu banii primiţi. Angajamentul lor în faţa FMI că nu-i vor expedia imediat băncilor-mamă din Occident este desigur un biet petic de hârtie, pentru că se pot găsi mii de modalităţi de trimitere a acestor bani spre ţările de origine fără a se face culpabile de a fi încălcat angajamentul. Problema este că aceste bănci sunt captive în România în aşteptarea recuperării banilor avansaţi sub formă de credite acordate populaţiei şi firmelor autohtone româneşti. Deci, până la recuperarea şi poate fi vorba de câteva mii în cazul creditelor obişnuite până la 15-20 de ani în cazul creditelor ipotecare - mai trebuie să desfăşoare ceva activităţi. Nu pot doar colecta depozite, pe care este necesar să le plătească, mai trebuie să acorde şi credite, din care de fapt câştigă băncile. În plus, ţinând cont de nivelul încă scăzut al creditării în România, activitatea respectivă are cel puţin în principiu potenţial tocmai aici! Aşa că, o reluare a creditării din partea băncilor nu este deloc exclusă.

Asta, discutând din punctul de vedere al băncilor. Discutând însă din punctul de vedere al autorităţilor române, lucrurile se pun altfel. La ce ar viza autorităţile române să se aştepte de la reluarea creditării aşezând-o printre atuurile acordului cu FMI?! Fără echivoc trebuie spus că experienţa de până acum arată fără dubii că o reluare a creditării de băncile străine din România - adică o continuare a creditării de până mai ieri - nu poate  aduce nimic bun, ci numai şi numai rele. Toate vulnerabilităţile extreme ale economiei din România au fost "contractate" în ultimii patru-cinci ani şi toate, dar absolut toate, sunt opera capitalului străin, cu deosebire a capitalului bancar străin. Căci, pe articulaţia unei economii subdezvoltate şi precare, implantarea unei inserţii financiare agresive - de bănci străine care s-au apucat să împingă crdite cu viteze ameţitoare nu spre ceea ce avea nevoie economia, ci spre ceea ce oferea profit mare în mod lejer şi rapid - a bulversat şi dezarticulat totul. S-a creat artificial un consum cu care se ştia de la început că producţia nu prea ţine pasul. A fost obţinută creştere economică dar numai pe bază de consum din import. Cu o viteză fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici, maşini fără şosele. Deficite extreme, imense şi nesustenabile! Datorii externe uriaşe pe care nici măcar nu le-au făcut entităţi româneşti şi din care acestea să se fi ales cu ceva! Este vorba de tot atâtea vulnerabilităţi care îi sunt acum imputate României şi pentru care România a fost depunctată de agenţiile internaţionale de rating. În realitate, firme străine (bancare şi nebancare) s-au finanţat din străinătate pentru expansiune aici sau pentru a crea aici consum prin creditări fără noimă! Creditarea s-a dus către consum şi iar consum. Iar cea corporativă s-a îndreptat spre imobiliar, comerţ şi administraţia publică. S-a ferit, ca dracu' de tămâie, de industrie şi de agricultură!

Păi, dacă o asemenea creditare ar urma să fie reluată, mai bine nu! Mai bine băncile străine trimit dracului banii eliberaţi din rezervele minime obligatorii la mamele lor acasă!

Dar nici nu este altceva de aşteptat de la băncile străine din România. Dezvoltarea României nu este treaba lor. Treaba lor este să facă profit. Nimic de reproşat în această privinţă! Este strict în regula joclui. Că nu mai are cine însă să promoveze dezvoltarea României, asta este o altă problemă. Oricum, nu-i vina lor!

S-ar putea însă ca băncile străine, în lăcomia lor de-acum dovedită, să se înşele mizând în continuare pe obţinerea cu orice preţ a unor profituri înalte, rapide şi lejere în România. Criza a fost salutară pentru activitatea de creditare în România. A readus pe mulţi cu picioarele pe pământ. Oricum, după criză, pentru băncile străine nu vor mai exista atâţia fraieri pe care să-i jecmănească cu cămătăreala lor. Iar acordul cu FMI îi va ajuta pe oameni şi pe reprezentanţii firmelor să rămână cu picioarele pe pământ. Sărăciţi, frustraţi şi păcăliţi, vor apela cât mai puţin la bănci. Iar acestea vor realiza că s-au înşelat bucurându-se de ceea ce le-a adus acordul cu FMI pe termen scurt. Căci, prin împrumutul-mamut ce va trebui plătit, acest acord va scoate din joc pe termen lung milioane de români dintre clienţii actuali şi potenţiali ai băncilor.