Repornirea economiei nu e echivalentă cu economia viitorului

Forțați de împrejurări, oamenii au băgat economia într-un fel de comă artificială și o regăsim azi încă intubată. Pe “ventilație” economia primește “oxigenul” ei: banii pompați de guverne pentru reanimarea unor sectoare productive și pentru susținerea unor lanțuri de aprovizionare, a unor rețele comerciale și a unor necesare culoare de transport. Dar injecția de bani are și costul ei. “Helicopter money” - sumele uriașe de bani tipăriți și “aruncați” în piață pentru a stimula economia aflată în recesiune - pot aduce cu sine un efect inflaționist. Ultimul lucru pe care și-l dorește cineva, pe măsură ce vom ieși din criza de sănătate, este să rămânem captivi într-o criză economică de amploare. „Stagflația” extremă este o posibilă amenințare: acea combinație vicioasă rezultată din coexistența stagnării economiei, a șomajului ridicat și a prețurilor în creștere rapidă. Din păcate, e posibil ca tocmai acest lucru să se întâmple, în ciuda asigurărilor ferme venite din partea FMI și Băncii Centrale Europene că rata inflației prețurilor de consum va fi mai mică în acest an și în anul următor decât a fost în 2019.

         În lunile ce vor urma, cotațiile slabe ale petrolului și cererea scăzută vor continua să țină inflația la cote mici, dar unii analiști sunt de părere că lucrurile se vor inversa până la sfârșitul anului 2020. Până acum, potrivit unor date ale federației angajatorilor la nivel internațional (FedEE), Banca Centrală Europeană a tipărit cu 7,5% mai mulți bani, tocmai pentru a furniza sprijinul financiar oferit de guverne. Dar, în ciuda creșterii cheltuielilor publice și a finanțării afacerilor, pomparea de bani în sine poate devaloriza moneda unică. Apoi, producătorii globali de țiței nu vor putea face față la nesfârșit curbei extreme a prețurilor mici și vor fi forțați să reducă producția, forțând la rândul lor creșterea prețurilor la petrol. Ceea ce va însemna o altă sursă inflaționistă.

         Blocajul economic duce și la prăbușirea multor întreprinderi, unele din ele dispărând “pe merit” (în ultima sa carte, “Economia în vremea coronavirusului”, Iancu Guda aduce argumente pentru o asanare a firmelor), iar mai puține firme în piață poate reduce concurența prețurilor și poate conduce către deficiențe în lanțurile de aprovizionare. Potrivit FedEE, multe companii cu unități autohtone de producție (și nu plasate în China sau în alte piețe ieftine) vor crește, de asemenea, costurile. Puțini oameni își vor putea permite servicii bazate pe distanțarea socială și pe reflexia ei în inflație. Analiștii sunt de părere, de exemplu, că a călători cu avionul va deveni din nou un lux - deoarece costurile vor crește cu cel puțin 30-40% din această vară, pentru puținele companii aeriene care au supraviețuit blocajului.

         Se încearcă acum decuplarea economiei de la ventilația artificială și recuperarea ei. Se reiau pentru început acele activități unde forța de muncă este deja pregătită, pentru care capacitățile de producție există, unde materiile prime fie sunt în stocuri, fie ajung ușor la unitățile productive. Dar lucrurile nu vor mai merge la fel. Toată lumea își regândește dependența uriașă față de China, atât ca producător, cât și din perspectiva apetitului chinezesc pentru consum. Până la pandemie, aproape 40 % din întreaga producție manufacturieră a lumii se afla localizată în China, dublu față de producția din SUA. Lumea afectată de pandemie pare că încearcă să gândească un alt model. Probabil, un model economic nou, bazat pe o relocalizare a industriilor, dar și pe o reconversie de forță de muncă și o reconversie de capacități de producție.

         Se va schimba stilul de muncă, oamenii vor sta mai mult acasă, fie voluntar, fie ținuți în continuare în “telemuncă” de companile care văd în asta oportunitatea reducerii de costuri operaționale. Economistul Eugen Dijmărescu îmi spunea recent că la capătul acestui proces de repornire a economiei ne vom trezi într-o altă lume. “Într-o altă lume pe care noi înșine trebuie să o construim”. Dar simpla repornire a economiei nu este echivalentă cu economia viitorului, poate fi însă momentul propice în care începem să o construim.