Romanul unei biblioteci specializate

Cauza e una simplă: la tinereţe crezi, iar la bătrâneţe verifici ce-ai cre­zut. Cât despre istoria Egiptului Antic – cu ea se fundamen­tea­ză, nu se începe o viaţă de muncitor în cultură. E ca şi cum ai ajunge la un liman. Cultura Egiptului vechi îţi limpezeşte gândirea şi te aju­tă să renunţi la tot felul de su­per­stiţii, acumulate prin frec­ven­tarea în exces a artelor contemporane.

Am început să învăţ epoca Amarna din mai multe motive. Întâi fiindcă, deşi eşti trimis spre ea de un fenomen – tot veacul al XX-lea e fascinat de perioada domniei lui Amenofis IV (Echnaton) –, ai sentimentul stimulator al unei descoperiri personale. E ceea ce aşteptai dintotdeauna şi, iată, ţi s-a întâmplat! Al doilea motiv e de ordin practic: în Occident, căr­ţi­le despre Echnaton şi Nefertiti pot fi găsite chiar şi în librării fără standuri de istorie şi de artă. Ar exista şi o cauză interesând eficienţa studiului.

Cultura vechiului Egipt îl descurajează şi pe cel mai vanitos dintre inconştienţi prin vastitate. Pe măsură ce cunoşti, îţi dai seama că îi cunoşti doar ne­măr­ginirea. Dacă mai mulţi ani de ra­porturi coordonate cu Egiptul mi­leniilor de dinainte de Hristos nu te fac modest, înseamnă că trebuie să mergi la psihiatru. Câteva cărţi despre momentul Amarna însă îţi asigură, pentru un timp bun, senzaţia că te afli pe un drum pri­vilegiat, mai scurt şi cu porţi mai mari. Ignoranţa doare mai pu­ţin, iar când îţi defineşti orizontu­ri­le ignoranţei, eşti de-acum consolat. Ştii că, oricât de edificat te con­sideri, tot la începutul drumului de găseşti. Ştii, cum s-ar zice, câte ceva din toate.

Consolarea vine din faptul că la fel cugetă şi marii egiptologi. Eşti oarecum com­patibil în neştiinţă cu ma­giştrii. Treptat, cele câteva cărţi, des­pre care gândeam că-mi sunt su­ficiente s-au făcut zeci. Vreme de multe drumuri lungi în Statele Unite, Canada şi câteva oraşe europene cu muzee de egiptologie, am vânat titluri referitoare la perioadă. Acum, am vreo cinci-şase sute de volume şi publicaţii şi mă găsesc într-un punct sigur. Ştiu exact cât de necalificat sunt ca să concep o carte despre dinastia a XVIII-a. În schimb, aş putea scrie un volum seducător, unic în substanţa lui, cum nu s-a mai scris, despre aventura unei biblioteci specializate.