S-au oprit gazele la cofetarul lui Berlusconi

Diplomat în mânuirea rafinată a cuvintelor, impozant prin statură şi cultură, cu arta de a se face simpatic, patriot, Adrian Năstase a reuşit în mandatul său de prim-ministru să introducă România în NATO, să încheie capitolele importante din caietul de afiliere a ţării la Uniunea Europeană, iar măsurile luate au creat un avânt economic solid. În ultima emisiune din şiragul de interviuri ale mele cu Adrian Năstase, difuzată în două serii a câte un ceas la Antena Stars, am tăifăsuit cu fostul prim-ministru, ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost ministru de Externe, în sufrageria din strada Zambaccian, unde n-au mai intrat decât procurorii şi poliţiştii în seara tentativei de sinucidere. Alături i-a stat soţia, Dana Năstase, pe perete se afla o tapiserie mare, veche, a mătuşii Tamara. L-am întrebat cum se leagă sentimente de simpatie între înalţii reprezentanţi a ţărilor în tratativele oficiale sau dacă nu se creează o punte de la suflet la suflet. „Terminasem întâlnirile oficiale cu guvernul italian şi prim-ministrul Silvio Berlusconi m-a invitat la sfârşit de săptămână să petrec cu el două zile în staţiunea elegantă din Italia. Mi-a propus să mâncăm atunci şi nişte prăjituri delicioase făcute de un cofetar. Am ajuns, Berlusconi m-a luat de braţ şi m-a dus direct la cofetăria lăudată. «Dă-ne nişte bunătăţi de deserturi, cofetare, te-am lăudat la premierul român». Cofetarul italian s-a albit la faţă: «Iertaţi-mă, mi s-a oprit gazul la cuptor». Berlusconi a înjurat şi aşa am ajuns să mâncăm îngheţată la cornet pe stradă!”. Premierul Adrian Năstase mi-a arătat şi un ceas unicat dăruit lui de prim- ministrul Austriei. În dreptul cifrei 6 se afla un petic mic de hârtie roşie. Era o bucăţică din afişul cu care-şi lansase în Europa curentul literar inventat de el, dadaismul, poetul român din Comăneşti, Tristan Tzara.