Să ne temem de creşterea pensiilor?

Faptul e implinit. Parlamentul a decis să mărească pensiile. Acum, Guvernul nu mai are decăt o cale: să găsească bani şi să plătească pensiile ce vor creşte in două trepte: in 2007 şi in 2008. Corul Casandrelor căntă pe mai multe voci un căntec deja obsedant: "Ce ne facem?". Pentru că, privind inainte, Casandrele nu văd decăt inflaţie, destabilizarea investiţiilor in infrastructură, dezechilibrarea leului.

Faptul e implinit. Parlamentul a decis să mărească pensiile. Acum, Guvernul nu mai are decăt o cale: să găsească bani şi să plătească pensiile ce vor creşte in două trepte: in 2007 şi in 2008. Corul Casandrelor căntă pe mai multe voci un căntec deja obsedant: "Ce ne facem?". Pentru că, privind inainte, Casandrele nu văd decăt inflaţie, destabilizarea investiţiilor in infrastructură, dezechilibrarea leului.

Faţă in faţă sunt două tabere. Cei care nu ţin seama de altceva decăt de logica economică, pe care o flutură acum, spun că supraefortul de a remunera căt de căt consistent şase milioane de oameni ne va da multă bătaie de cap. Ei găndesc că pănă cănd nu vor fi reinnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor, nu va fi posibil ca in Romănia să crească nici preţul forţei de muncă, şi
nici plata pensiilor. Va creşte numai costul vieţii.

Dar pensionarii au şi ei logica lor. Ei fac raportul intre căţi bani primesc din pensii şi ce pot să cumpere cu aceşti bani. Ceea ce ii sperie, in primul rănd, este diferenţa de multe ori dramatică intre căştigurile lor şi notele de plată pe care le achită zilnic. Ei nu mai au putere să aştepte bunăstarea după care pănă acum au tănjit in zadar. Vor de indată un colţ de bunăstare. Dacă nu vor ajunge repede la ce-şi doresc, va fi amănată şi creşterea puterii lor de cumpărare. Efect imediat: consumul rămăne restrăns. Şi la un consum restrăns nu putem avea decăt o producţie restrănsă.

O anume realitate nu poate fi insă ignorată. Tabloul statistic indeamnă nu numai la reflecţie, ci şi la acţiune. După decembrie ‘89, cheltuielile medii din gospodăriile populaţiei au fost orientate cu deosebire spre consum. Numai că, ani la rănd, consumul populaţiei a scăzut dramatic. Abia in 2000 a intervenit o schimbare de tendinţă, consumul incepănd să urce. Deşi in continuare inflaţia a alergat mai iute decăt căştigurile.

Din ’90 şi pănă in prezent, preţurile de consum au crescut de peste 2.800 de ori. In schimb, salariul mediu nominal pe economie a crescut mult mai incet, fapt ce a reprezentat

o lovitură dată puterii de cumpărare. Abia in 2006 a ajuns la 92% din creşterea preţurilor, iar in 2007 in sfărşit a devansat ritmul inflaţiei. E, totuşi, o realizare.Â

Nu acelaşi lucru s-a intămplat şi cu pensiile, care timp indelungat n-au reuşit să depăşească 50%-60% din creşterea preţurilor, ajungănd in 2006 la 71%. Pensia a insumat 298 de lei... in medie. Se ştie insă că media este o speranţă matematică. Această speranţă este, in acest caz, impinsă spre absurd. Cert este că pensia de 298 de lei, care reprezintă un raport intre valori diferite, are o dinamică bizară. Pentru că, in timp ce pensia de stat abia a reuşit să urce pănă la 311 lei, pensia medie agricolă nu depăşeşte 117 lei. Mediile au insă capcanele lor, pot surprinde mişcări dintre cele mai năstruşnice. Pentru că, iată, in timp ce majoritatea pensionarilor se inşiră sub pensia medie, de 311 lei, dintr-un total de 5,8 milioane de pensionari, nici măcar 100.000 nu primesc o pensie care să depăşească 1.000 de lei pe lună.

E neindoielnic că nici salariaţii şi nici pensionarii nu vor căştiga mai bine pănă cănd economia noastră nu se va sprijini pe trei importanţi stălpi de susţinere:

1) o expansiune semnificativă a producţiei performanţe, cu deosebire in sectoarele cu deschidere spre pieţele interne şi externe;

2) capacitatea de a realiza valori adăugate nu din creşteri cantitative, ci din surplusuri de competitivitate; 3) o eficienţă rezultată din scăderea costurilor de producţie şi creşterea cifrelor de afaceri. Dar tabloul pensionarilor e atăt de zguduitor, incăt nu mai e timp de aşteptare. Bine că a fost tăiat "nodul gordian". Acum, cei responsabili să răspundă. Găsind soluţii.