Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt câteva zile de când Valentin Lazea, economistul șef al BNR, a lansat scenariul concedierii a 300.000 de bugetari, la pachet cu reducerea salariilor din sistemul de stat, ca soluție salvatoare pentru reducerea deficitului bugetar pe anul în curs și constatăm că, nici până acum, aceste ziceri nu au primit replici pe măsură. Sunt, e adevărat, câteva fugitive puneri la punct, la care mă voi referi mai departe, dar asta nu justifică tăcerea în care se complac mediul politic, sindicatele și societatea civilă.
Mă refer, în primul rând, la tăcerea PSD,partid care, prin definiție ar fi trebuit să ia poziție și să apere categoriile sociale direct amenințate de nimicitor proiect al unuia dintre diriguitorii Băncii Naționale. Partid care, de data aceasta, ia poziția lui nu aude, nu vede, deși, după cum bine ne amintim, cu o altă ocazie, prin noiembrie anul trecut, după niște declarații de aceeași factură ale lui Valentin Lazea, Marcel Ciolacu, președintele partidului, i-a adresat o scrisoare deschisă guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Document redactat în termeni civilizați și fermi în care președintele PSD îi atrăgea atenția distinsului destinatar că asemenea declarații ale unui oficial al instituției băncii de stat sunt de natură să provoace îngrijorare și nemulțumire, indiferent dacă sunt declarații făcute în nume personal sau de la pupitru oficial. Am recitit, cu această ocazie, scrisoarea deschisă trimisă în noiembrie 2021 și trebuie să spun că sunt convins că, și azi, orice om de bună credință se va solidariza cu ideile sale. Repet și întăresc, mai ales acum, când vedem că același domn Valentin Lazea, bine înșurubat pe post la BNR, recidivează. Unul dintre motivele acestei sfidătoare recidive fiind, fără doar și poate, susținerea necondiționată pe care BNR i-a oferit-o, încă în noiembrie 2020, domnului cu pricina, acuzând, în schimb, „utilizarea de imagini și declarații, mai vechi sau mai noi, scoase din context, ale unor specialiști ai BNR, în spoturi de campanie publicitară a PSD”.
Acuzație care, cu toată dragostea, nu mai are valabilitate de data asta din câteva motive imposibil de contestat. Motive pe care le menționez pe scurt: 1) Declarația lui Valentin Lazea despre vorbim aici nu este nicidecum una ,,mai veche sau mai nouă’’ ,ci una de data foarte recentă, iar faptul că,în esență, ea nu face decât să reia scenariul drastic lansat anul trecut nu poate fi imputat nimănui decât tot domnului emitent; 2) După cum știu și sper să nu mă înșel, în această perioadă, România nu se află în campanie electorală, așa că nu văd cum și de ce PSD ar folosi replica, altminteri binemeritată, dată unor asemenea susțineri revoltătoare drept muniție electorală.
Argumente de care,evident, liderii PSD nici că au avut nevoie, domniile lor trecând cu mare degajare peste soluția lui Valentin Lazea. Soluție respinsă de către Ludovic Orban și Raluca Turcanu, cărora li s-a alăturat și premierul Florin Cîțu. Așadar, de la trei persoane publice cărora, totuși, nu ar fi exclus să li se reproșeze că au luat atitudine numai pentru a câștiga ceva procente la capitolul încredere publică. Suspiciune nu lipsită de temei dacă ținem seama de scăderea alarmantă a cotei de încredere pe care o înregistrează atât PNL cât și guWERNul. Cu toate acestea, nu putem exclude nici posibilitatea ca,la o adică, o asemenea soluție să fie reevaluată, dată fiind dexteritatea cu care PNL și liderii actualei coaliții uită de la mână până la gură ce au promis mai ieri-alaltăieri. Așa că nu știu câtă încredere mai pot să am eu, simplu cap de locuitor, de regulă băgat în seamă de politicieni numai în campania electorală, că, ajunși în pană de soluții salvatoare - tot în regim de austeritate, bineînțeles!-, guWERNanții nu își vor aduce aminte de scenariul lui Valentin Lazea și nu îl vor pune în aplicare…
Cât privește tăcerea pe care o păstrează pseudo-președintele Klaus Iohannis asupra aceluiași super-controversat scenariu, asta nici că mă mai miră. De mirare ar fi fost ca domnul chiriaș din Dealul Cotrocenilor să reacționeze prompt și răspicat. Așa că, vorba aia, ghinion!
Dar dacă am putea să găsim explicații pentru tăcerea pe care clasa politică- fie și cu excepțiile menționate- o păstrează față de recidiva în materie a lui Valentin Lazea, nu același lucru îl putem face în cazul tăcerii sindicatelor. Tăcere de care luăm act cu neplăcută surprindere, deși mai corect ar fi să facă obiectul unei discuții asupra cauzelor care au determinat marile centrale sindicale și pe liderii lor să (nu) reacționeze în fața periculosului zvon lansat de economist șef al BNR.
Zvon care, după cum ne învață o mai veche zicală (care, din păcate, vedem că revine în actualitate), nu ar fi imposibil să devină act normativ. Mai ales dacă luăm seama cât de bine se asortează el cu aberantele politici de austeritate aflate în curs de derulare și care au nevoie ca de aer de alte călăuze în acțiune.
