Se sinucide Elena Udrea? Îşi pune ea capăt zilelor? Zilelor politice?

Răspunsul la această dramatică întrebare poate fi afirmativ. Cheia este dată de refuzul ei, cel puţin pentru moment, de a candida pentru Primăria Generală a Capitalei. Este pentru prima dată, din câte ştiu eu, când acest personaj politic dă înapoi. Refuză să se lupte din teamă de a nu pierde. Şi asta deşi este cel mai bun moment pentru a se afirma. Şi pentru a ridica scorul partidului pe care îl reprezintă. Dacă doamna Elena Udrea va refuza şi în continuare, cu obstinaţie, să intre în lupta pentru Bucureşti, atunci nu peste mult timp vom consemna sinuciderea ei politică. Ea nu va mai valora, din această perspectivă, nici cât o ceapă degerată. Şi nimeni, nici măcar principalul ei protector, preşedintele Traian Băsescu, nu o va mai putea ajuta. Declinul Elenei Udrea este sinonim cu prăbuşirea politică. Iar prăbuşirea politică poate atrage după sine şi alte consecinţe.

Este cea mai mare ocazie pe care Elena Udrea o are pentru a se afirma în viaţa politică a României, altfel decât beneficiind de protecţia preşedintelui Traian Băsescu. Sau de statutul financiar al soţului. Este, de altfel, şi ultima ocazie pe care o are de se manifesta independent. De a câştiga fără Băsescu. Obţinând voturile bucureştenilor. De ce susţin acest lucru? De ce cred că, din perspectiva interesului ei şi al PDL, refuzul de a se bate în alegerile pentru Bucureşti reprezintă o veritabilă catastrofă?

Privesc la rece tabla de şah a politicii româneşti şi văd cum sunt aşezate piesele. Este adevărat că PDL este într-un declin pronunţat. Şi este la fel de adevărat că acest declin se poate transforma într-o prăbuşire. Pentru că, deşi vicleană, soluţia găsită de preşedintele Traian Băsescu este greşită. Ea nu este de natură să-i vrăjească pe cetăţenii României într-o asemenea măsură, încât să transforme acel "Jos Băsescu" într-un "Sus Băsescu". Şi legându-şi din nou numele şi cariera prea mult de PDL, toată ura care se concentrează astăzi împotriva lui Traian Băsescu se răsfrânge automat şi asupra partidului. De aceea orice bătălie electorală, pe care PDL o poate câştiga sau chiar pe care o poate pierde într-o luptă strânsă, este vitală pentru acest partid. Vin alegerile locale. De la mare distanţă, cel mai important oraş este, evident, Capitala. Viitorul primar general este al doilea om în stat, după viitorul preşedinte, ca legitimitate. Dar nu contează doar funcţia de primar general. Cu cât bătălia pentru Primăria Generală este mai strânsă, cu atât PDL ar putea obţine mai multe locuri în Consiliul General. Iar Consiliul General, cât de puternic ar fi primarul Bucureştiului, joacă şi el un rol-cheie în deciziile extrem de importante care se vor lua în viitorul ciclu electoral.

Doamna Elena Udrea este în epicentrul acestei bătălii. Vrea, nu vrea. De ce afirm acest lucru? În primul rând, pentru că ea este singurul lider PDL, de mare anvergură disponibil pentru aceste alegeri. Spre deosebire, de exemplu, de domnul Vasile Blaga, care va trebui să rămână la preşedinţia Senatului până la sfârşit. În al doilea rând, Elena Udrea este preşedintele organizaţiei PDL Bucureşti. Ceea ce au ales, atunci când a fost ridicată la acest rang, activiştii PDL este imperios necesar acum să fie confirmat de bucureşteni. Ori asta nu se poate face decât în alegeri. Pe altă parte, acum este cel mai potrivit moment ca Elena Udrea să demonstreze întregii lumi că nu depinde de preşedintele Traian Băsescu. Că poate lupta singură. Că-i poate cuceri pe unii bucureşteni, că-i poate înfrunta pe ceilalţi, că se poate bate la baionetă şi cu contestatarii din propriul partid, şi cu opoziţia, şi cu acea parte a presei care s-a manifestat, în mod constant, critic la adresa ei. Dacă face altfel, garantez: se sinucide politic.