Şeful SIE a ajuns premier. Cine mai apără leul de "atacuri speculative"?

Mihai-Răzvan Ungureanu a declarat – pe 1 mai 2011 –, pe când era directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), că "au existat atacuri serioase asupra monedei naţionale" (n.r. – în octombrie 20008), comise de "speculatorii care au atacat şi alte monede naţionale". Acum, din postura de premier, el se poate confrunta cu un nou episod speculativ.

Haideţi să judecăm după precedente precum anglo-saxonii. În 2006, FMI a avertizat că economia României este în pericol de overheating (supraîncălzire). În 2007, guvernatorul BNR – Mugur Isărescu – a admis că există acest risc, dar n-a luat măsuri, ba chiar a continuat să reducă dobânda de politică monetară până la 7%. Într-un final, prin noiembrie 2007, dobânda-cheie a urcat la 7,5%, apoi la 9,5% în februarie şi 10,25% în august 2008. Însă era prea târziu. În octombrie 2008 a urmat ceea ce Isărescu a numit "un atac asupra leului", dar acest fapt pare acum unul cât se poate de firesc. Chiar dacă dobânda de politică monetară avansase puţin peste 10%, majorarea a fost insuficientă, deoarece indicatorul care reflectă creşterea generală a preţurilor din economie – deflatorul PIB – se situa la 16%.

La patru ani distanţă de la celebrul atac – care a fost întors pe toate feţele şi explicat în aşa fel încât să nu mai spună Florin Cîţu că a fost vina Băncii Naţionale – observăm că încep să se contureze cam aceleaşi premise. Şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks, a declarat când s-a redus dobânda-cheie de la 6,25% la 6% că BNR ar mai fi trebuit să aştepte câteva luni înainte să o scadă. Apoi, când rata s-a micşorat la 5,75%, oficialul de la Fond a reiterat că banca centrală nu trebuia să "taie" dobânda-cheie. După care, la 5,5%, Franks a precizat că "banca centrală trebuie să rămână prudentă, ţinta primară este inflaţia şi trebuie să se asigure că reducerile de dobândă nu vor afecta această ţintă". Asta în condiţiile în care deflatorul PIB se găseşte cu un punct peste dobânda BNR: 6,5%.

Banca Naţională ştie însă mai bine decât FMI ce are de făcut, a înjumătăţit dobânda în perioada 2009-2012, la fel ca în intervalul 2005-2008. Şi atunci n-ar trebui să se mire dacă nimic nu-i va mai reţine pe "speculatori" să atace leul. Lui Mihai-Răzvan Ungureanu nu-i rămâne decât să constate că dintr-un anumit punct de vedere între funcţia de şef al SIE şi cea de prim-ministru nu-i nici o diferenţă când dobânzile sunt mici şi încrederea în moneda naţională redusă. Iar faptul că BNR a cerut înlocuirea unor trezorieri care chipurile ar fi atacat leul în octombrie 2008 ­ şi are posibilitatea să-i schimbe şi pe cei actuali ­ nu garantează liniştea Băncii Naţionale şi a Guvernului. Leul este o monedă liber convertibilă, ce poate fi "atacată" de la Londra sau Amsterdam unde nu se poate da telefon. Mai mult chiar, în prezent, la 4,34 lei/euro, presiunea pe curs pare mai puternică decât era în octombrie 2008, la 3,8.

Cea mai mare curiozitate rămâne însă cum va reacţiona Mihai-Răzvan Ungureanu, care din poziţia de director al SIE a apreciat că "au existat atacuri serioase asupra monedei naţionale". Va apăra leul împotriva economiei de piaţă şi-i va aresta pe speculatori?