Sentimente traduse in franceză

Ii spun unui romĂn din Franţa că aproape tot ce in lei imi pare scump in euro imi pare ieftin. Şi că in roni incă n-am reuşit să stăpănesc relaţia ieftin-scump. Dacă ar fi vorba numai despre preţuri, zice el, dar uite, eu vorbesc franceza ca un autohton. Locuiesc aici de 40 de ani. Acasă, la părinţi, in Romănia, discut unele chestiuni de familie in romăneşte şi am o percepţie romănească a lucrurilor. Cănd ajung in Paris şi mă găndesc la aceleaşi lucruri, dar in franceză, le văd altfel. M-am intălnit cu o fată, pe care am iubit-o in tinereţe, la Bucureşti, şi m-au năpădit sentimentele. La Paris, mi-am amintit de ea in franceză şi am simţit trecutul altfel. In romănă, totul e mai intens, dar mai amestecat. In franceză, una e una şi alta e alta. In romănă, nu mi-am adus aminte de ce ne-am despărţit. In franceză, mi-am amintit imediat că a fost ceva cu situaţia mea financiară.


Vedetele de televiziune, care fac reclamă la şampoane şi detergenţi. M-am obişnuit cu postura lor şi pe căteva nici nu le văd făcănd altceva. De pildă, reclamă la cărţi. Nu mi se pare indecent să le văd bărbierindu-şi părul de sub braţ sau potrivindu-şi graţios silicoanele, dar cu o carte in mănă secvenţa mi s-ar părea porno, agresănd bunul-simţ. Poate şi pentru faptul că frumoasele ar ţine cartea ca pe o cutie de Dero.


La bătrăneţe, Dumnezeu iţi ia dintr-un loc şi-ţi pune intr-altul. Iţi ia părul din creştet şi ţi-l imprăştie pe spate. Iţi ia din dinţi, dar te trezeşti cu nişte excrescenţe osoase in călcăie. Partea proastă e că-ţi ia din judecată şi-ţi dă un gen de optimism adolescentin, vecin cu tembelismul. In zilele de caniculă, am văzut pe străzi moşi cocărjaţi şi babe descărnate păşind tinereşte, numai in chiloţi şi-n tricouri fără măneci, ca şi cum aşteptau de multă vreme ziua in care işi vor putea exhiba ruina trupescă intocmai unei reinvieri. Mă găndesc privindu-i la o bună prietenă de-a familiei, care, la 70 de ani, a refuzat oglinda, aparatul de fotografiat şi ipocriziile de tipul "ce bine arătaţi azi". Şi la un văr, care tot la 70 de ani a decis: de azi umblu numai in costum. In costumele pe care mi le-am făcut la 50 de ani. Cine ştie, poate că or să mă ţină mai drept.


Un sofer de taxi, mănios pe clientul de dinaintea mea, e de părere că lumea ar fi mai bună dacă pe proşti i-ar durea prostia. Lenea, şi ea, zice şoferul, ar trebui să doară. Il intreb ce-a păţit şi-mi răspunde că toate-s pe dos, fiindcă unii sunt proşti ca noaptea, dar de durut ii doare pe deştepţi. Cănd să cobor, mă intreabă: Nu simţi că te doare nimic? Ba da, e de la vreme, sunt meteo sensibil. Fii, domnule, serios, zice taximetristul, nu-i de la nori şi de la ploaie. E de la prostia celor care conduc ţara.