Simt nevoia să văd în casa părintească urma de pe perete a difuzorului la care o auzeam pe Maria Tănase”

"Mai învârte,Doamne,roata, să-mi mai văd o dată soarta... ”Am călătorit acum mulţi ani în Dacia Break condusă de Maria Dragomiroiu. Şoferiţă sigură pe ea, talentată, energică, îndrăzneaţă, aşa cum îşi trăieşte şi viaţa. Eram invitat să scriu un reportaj la Jurnalul Naţional de la o nuntă oltenească, cu olteni celebri şi foarte iubiţi. Maria Dragomiroiu era invitată să cânte la nuntă. In Dacie se afla şi Dan Spătaru, al doilea artist rugat să evolueze la nuntă. Se căsătorea cu fata unui primar, tot din Oltenia, mijlocaşul creator al Universităţii, Pavel Badea. Naş era Sorin Cârţu. Meseni tunarul de glorii al Craiovei Oblemenco, fundaşul fără teamă şi reproş Deselnicu, toate vedetele Universităţii-o iubire alb-albastră se aflau la nuntă. Atmosfera la nuntă parcă a luat foc, parcă s-a mutat în inimi atunci când a început să cânte Maria Dragomiroiu. Toţi nuntaşii s-au prins în joc şi în fredonarea îndrăgitelor cântece populare, s-a însorit totul prin glasul frumoasei Maria, antren, bună dispoziţie, a ieşit la lumină toată simţirea românească şi, firesc, orgoliul oltenesc. Iar când cântecele de vis ale lui Spătaru au îmbrăţişat nunta, totul s-a transformat în lumină de inimi. Ei bine, înainte de a ajunge la nuntă, la superbul hotel şi restaurant cu parfum de epocă Minerva, Maria Dragomiroiu ne-a rugat să face un ocol până în comuna ei din Vâlcea. Îşi face un preaplin de putere când calcă în ograda casei părinteşti. Deretică, mătură frunzele din prispă, aeriseşte pernele ţărăneşti şi stă ca în faţa unei icoane, în faţa urmei de pe perete unde era agăţat difuzorul vechi la care o auzea pe Maria Tănase şi pe cealaltă Marie de geniu, Maria Lătăreţu. ”Fredonam prin casă ascultând cântecele splendide ale celor două glasuri geniale ale României. Şi mama mă încuraja. De fapt, şi azi simt în orice zi ochii mamei care mă păzesc din cer. Vocea Mariei Tănase era cultivată, plină de rafinament, glasul Mariei Lătăreţu era natural ca alergarea unui izvoraş de munte. La concursul , după ce am luat note foarte mari în prima etapă, membrii juriului mi-au spus să încerc a mă desprinde de inflexiunile vocii Mariei Tănase că semăn cam mult cu teribila  cântăreaţă. Nu aveau dreptate, eu cântam cu personalitatea mea. De fapt, după o vreme şi-au dat seama de eroarea comparaţiei şi la ultima etapă a concursului, membrii juriului mi-au acordat numai note de 10 şi am luat marele premiu . Se lăudau cu mine colegii de la renumitul liceu Caragiale, colegi crescuţi în familii bogate, de şefi. Se mândreau cu . Eu, fetiţa săracă venită de la ţară, care stătea la o mătuşă. Veneam cu primul tramvai la liceu şi, cântam, exersam singură în clasă. Din când în când mă aplauda din pragul uşii femeia de serviciu, după ce-şi sprijinea mătura de uşa clasei. Am cântat  cu drag peste tot, şi la nunţi şi la botezuri,o vreme şi la restaurante cu firmă unde venea lumea bună a Bucureştilor. M-a încurajat extraordinara cântăreaţă Ileana Sărăroiu, naşa mea, . Eu în orice ocazie am aşezat sufletul meu în orice cântec. Şi i-am iubit mult pe toţi care mă ascultau”.