Singurătatea cetăţeanului de cursă lungă

Toată lumea e de acord că Traian Băsescu i-a luat locul lui Emil Boc. Ba, mai mult decât atât, a luat locul întregului guvern, transformându-i pe miniştri într-o ceată de copişti care lucrează, zi şi noapte, ca să dea viaţă gândului prezidenţial.

Aici avem, fireşte, în primul rând, o problemă legată de încălcarea statutului instituţiilor, a atribuţiilor şi responsabilităţilor constituţional defi­nite. Într-un moment atât de dificil, e un lucru foarte grav. Cel care are răspunderea legală, Guvernul, nu-şi asumă nimic. Cel care nu are nici o răspundere aici, preşedintele, îşi asumă totul. Finalul e deja previ­zibil, nimeni nu e şi nu va fi vinovat de nimic, indiferent de evoluţia lu­cru­rilor. În rolul victimei colaterale, ca de obicei, cetăţeanul (românul).

Dar mai există şi o a doua proble­mă. Constituţia defineşte clar in­sti­tuţia prezidenţială ca fiind menită să asigure echilibrul dintre stat şi societate. Să aşeze la masa dialogului, ori­când e nevoie, guvernul şi sindicatele sau mamele, sau medicii or pensionarii. E uşor de observat că, o dată cu Traian Băsescu, a dispărut o in­stituţie constituţională esenţială deoarece „preşedintele" s-a transformat din mediator în jucător şi şef al federaţiei, în acelaşi timp.

El nu nu­mai că „ia partea" guvernului, el es­te guvernul însuşi. Cum ar putea Bă­ses­cu să modereze discuţii când el e cel care a generat problema, a propus so­luţii, a avansat cifre? Într-un mo­ment de criză grea, când se vor­beşte aproape epuizant despre „so­­li­da­ritate", cetăţeanul e singur. Între el şi stat nu mai există nici un pod. Doar câteva bariere păzite de jandarmi.

Această situaţie e rezultatul pu­ne­rii în practică a gândirii consti­tu­ţi­o­na­le marca Traian Băsescu. Chiar înainte de a schimba textul Con­sti­tu­ţiei, el aplică zi de zi acea lege fundamentală din capul lui. Pentru un stat unipersonal în care există un singur lider şi atât. În rest, o suită de tre­pă­duşi - numai buni să-i aducă cifre la Palat şi să plece înapoi de acolo cu de­ci­ziile pe care trebuie să le pună în prac­tică, orbeşte. E o reali­tate posibi­lă pentru că Parlamentul nu mai are o majoritate care să reprezinte alegătorii, ci una care îl reprezintă doar pe Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, nici în legislativul, pe care îl alege, în­că direct, cetăţeanul nu se mai poa­te baza.

Istoria dreptului consemnează constituţii construite pe cu­tu­me sau legi fundamentale formate din mai multe acte, adoptate uneori la mare distanţă în timp. Ea va fi nevoită să treacă, de acum înainte, pe răboj şi „Constituţia anului VI", pusă în practică de „statul-clientelar" al lui Traian Băsescu. Privind go­li­ciunea insti­tuţională care se mă­reş­te, zi de zi, e imposibil să nu te întrebi cine va media, în perioada ur­mă­toa­re, conflictul, tot mai dramatic, dintre Traian Băsescu şi naţiunea română?