Strategii pentru secunda următoare

Atunci când nu-ţi poţi permite să ai ceva în proprietate, uneori închiriezi. În viaţa de fiecare zi, metoda asta e veche şi dă roade. În viaţa politică, ceea ce face PDL e insolit şi devastator sub aspectul efectelor. Pentru că nu poate avea o majoritate parlamentară, partidul prezidenţial a închiriat una şi, ca în cazul oricărei închirieri, plăteşte chiria lună de lună.

Pentru ca UNPR să stea în banca lui şi să nu voteze la moţiuni de cenzură, a fost schimbat Regulamentul Camerei Deputaţilor în aşa fel încât acest partid, care nu a existat la alegeri, să aibă grup parlamentar. Asta e o tranşă din chiria despre care vorbeam. Decizia e ilegală şi încalcă toate cutumele parlamentare. Ea creează un precedent foarte grav. Dacă oamenii ăia din UNPR se ceartă între ei şi se desfac în douăzeci de facţiuni, facem încă douăzeci de grupuri parlamentare ca să menţinem majoritatea de guvernământ? Asta să însemne pentru PDL sistem electoral uninominal? Grupuri politice formate din "solişti" mai mult sau mai puţin vocali?

Pentru ca UDMR să stea în banca lui şi să nu voteze la moţiuni de cenzură, Guvernul îşi asumă răspunderea pe o lege a educaţiei înţesată cu erori şi abuzuri grave. E încă o tranşă din chirie. Pentru cei care sunt interesaţi de o analiză mai detaliată a propusei legi a educaţiei, am publicat pe blog un text care arată cele mai importante motive pentru care această lege nu trebuie să treacă de Parlament. Aici eu mă rezum la o problemă politică de principiu. PDL nu numai că a renunţat la orice fel de viziune pe termen mediu şi lung. El practică o strategie care vizează secunda următoare şi atât.

"Legea educaţiei naţionale" trebuie să fie un act capabil să aşeze temeinic statutul profesional şi educaţional al unui şir de generaţii. Noi avem însă de a face, în cazul actualei legi, cu o insăilare menită să lipească de scaune o majoritate parlamentară-fantomă pentru încă o lună sau trei. Până la chiria viitoare. Ce vor spune nişte tineri de la ţară, de pildă, peste cinci sau zece ani? Că n-au putut face douăsprezece clase pentru că "nenea" Băsescu avea nevoie de UDMR?

Într-un proiect al PSD pe care l-am coordonat, viitorul învăţământului românesc e văzut în strictă legătură cu ideea de a pregăti educatori, inteligenţe active şi experţi pe domenii multiple. Legat de ideea de creativitate. În baza unei legi a educaţiei, ca cea care se pregăteşte să treacă, tăcută şi ruşinată, prin Parlament, vom continua declinul. Vom micşora şi mai mult baza de selecţie a viitorilor intelectuali şi experţi. Şansele unor talente şi aptitudini de a deveni împlinite şi active social.

Probabil că pentru Traian Băsescu asta nu înseamnă mare lucru. Dacă va rămâne fără profesori, fără medici, fără administratori sau chiar fără politicieni, el crede că se poate duce tot la FMI. Că poate, în baza unui acord stand-by, să închirieze, pentru un an-doi, deputaţi şi senatori, miniştri şi experţi de pe alte continente. Indiferent de chiria cerută, tot ce îşi mai doreşte Traian Băsescu e un vot în plus în Parlament.