Ţara tristeţilor mute

Circulă zilele astea, pe bloguri, o leapşă intitulată "Pentru ce ai ieşi în stradă". Oricine are chef răspunde provocării; după talent, interese, abilităţi sau - de ce nu? - la mişto. Dincolo de exerciţiul facil al scrisului (pentru cei oarecum alfabetizaţi, cu şcoala absolvită pe bune, la stat, evident), de curiozitatea de a citi ce i-ar putea mâna pe semenii tăi să protesteze public şi cu precizarea că eu nu mi-aş sfârteca hainele pentru salvarea focilor de la circ sau din solidaritate declamativă cu sinistraţii haitieni, altceva mi-a reamintit simpaticul demers online. Românii nu au, în majoritatea lor, din păcate, exerciţiul protestului; nici de frondă, nici de revoltă, nici de apărare a unui drept încălcat.

Sincer vorbind, ieşim în stradă rar şi sănătos. Conform izvoarelor istorice, de la recentul sfânt Ştefan Cel Mare încoace, arcanu-i cea mai sigură şi eficientă metodă de a strânge mai mult de trei "zimbri" la un loc. Până şi destăinuirile paranormalului Aliodor Manolea, cel care i-a făcut "bau" la tv lui Geoană până a ieşit cârmaci Băsescu, ne-au lămurit: dacă nu mânca hulpavul nor energetic regimentele otomane, puţinteii strânşi deloc benevol în jurul Babanului (devenit în democraţie vin la doi litri) ar fi sfârşit siluiţi de duşmanii creştinătăţii. Noroc că le-a făcut altcineva (Duhul Sfânt, Ginul din sticlă, Flacăra Violetă) treaba şi n-a fost nevoie să se mai adune la fruntarii întru participare la sfânta bătaie.

Tot cam aşa e şi pe stil nou, doar că altfel se cheamă ţara-n documentele oficiale şi pe hărţi. Ultima ieşire vârtoasă-n stradă datează de vreo 20 de ani. Dacă nu ne ajutau alţii  să ne-apuce simultan şi spontan furiile revanşarde, tare mi-e teamă că nu aveam astăzi preocuparea de a muta sărbătoarea naţională mai pe soare. Ne ajungea 23 august, ne simţeam bine, iar cei doi mici şi-o bere făceau cât o cină copioasă la Casa Vernescu. Ce protest sănătos a mai găzduit România postrevoluţionară şi care au fost motivele care l-au provocat? În afara minerilor din Valea Jiului, scoşi din adâncuri de lupta pentru drepturi, dar ulterior manipulaţi politic în mod copios, a mai ieşit cineva-n stradă să se lupte pentru el? Aud? Nu vreau exemplele politice, alea-s interesate şi nu fac obiectul discuţiei.

România se îndreaptă curajos de inconştientă către colapsul economic. În afară de a se împrumuta bezmetic de la cămătarii instituţionali internaţionali, a creşte taxele şi a da oameni afară la grămadă, guvernul habar n-are ce să facă. Momentan, har Domnului şi amabilităţii suspecte a FMI, lefurile din sistemul de stat şi pensiile se plătesc aproximativ la timp. Care face pariu cu mine că, dacă ne loveşte incapacitatea de plată după ce dă ştevia, rezistăm demni minim juma' de an (în case) cu speranţa că o să ne fie bine?

P.S. În sfârşit, aflăm defalcat cât costă voturile lui Băsescu din diaspora. Azi, factura pe Moldova de peste Prut: 100 milioane euro. Dragi români amabili şi binevoitori cu fraţii voştri care v-au condamnat la foame, ar fi bine să ştiţi că rămâneţi fără slujbe, între altele, fiindcă preşedintele diasporei şi al maneliştilor îşi plăteşte datoriile pe banii voştri.