Te pup pe suflet, Românie!

De Ziua Ta, Românie, frumoasă, caldă, bună să te iubească toate bucuriile, să te iubească toţi feciorii tăi şi mândrele tale, pe care i-ai ţinut la piept! Te pup pe suflet, Românie, că l-ai născut pe Eminescu, care se află în formula de sânge a fiecăruia din noi. Domnul Eminescu te-a iubit fierbinte, el, duhovnicul limbii române, a deschis fereastra teoriei relativităţii a lui Einstein, în „Sărmanul Dionis” şi „Luceafărul”. Te pup pe suflet, Românie, că l-ai născut pe Mihai Viteazul, care a rostit tunător: „Moldova, Ardealul şi Ţara Românească, pohta ce-am pohtit!”. Mihai Viteazul intră-n Catedrală/Și are harta Daciei în mâini,/Într-însul Burebista se răscoală,/Și-apoi pe vatra lui se nasc români. Să rămâi dodoloaţă, Românie, rotundă şi caldă ca o pâine coaptă în cuptorul de lut ca acela pe care Ştefan Iordache l-a reconstruit în pridvorul casei ţărăneşti ce şi-a ridicat-o într-un sat şi de care, sprijinindu-se, a spus: „Stau cu privirea mândră în faţa lui De Niro, Pacino cu al meu film «Cel mai iubit dintre pământeni»”. A surâs Ştefan Iordache la finalul interviului meu: „Mi-am scris pe cruce numele, în fruntea distribuţiei în ţintirimul comunei, să crească iarbă românească pe pieptul meu, să mă calce talpă de roman!”. Te pup pe suflet, Românie, că ai ridicat o fată din Oneşti spre brevetul obţinerii nemaiîntâlnitei note de 10 pentru zborul Nadiei uitând de gravitaţie. Să te iubească toate bucuriile, Românie, că ai pus la cale o iubire de clonat între Maria Tănase, cea care despică cerul cu „cine iubeşte şi lasă,/Dumnezeu să-i dea pedeapsă” şi ţăranul genial Brâncuşi, plecat în opinci de lângă Târgu Jiu să reinventeze arta planetei. Tu, Românie, ai logodit două fenomene cosmice pe cerul spiritualităţii mondiale: doina şi naiul. Te pup pe suflet, Românie, că le-ai pregătit odihna veşnică în pământul tău inventatorului uriaş Coandă, care a făcut posibil avionul ce îi duce pe grangurii lumii, în 4 ore, de la New-York la Tokio şi le-ai pus în mână stiloul inventat de Poenaru. Te pup pe suflet, Românie, că l-ai adus pe lume pe savantul doctor Gheorghe Marinescu, care a refuzat să rămână cu marii profesori de la Paris: „Mă întorc acasă, că am o mamă spălătoreasă şi bolnavi români care au nevoie de îngrijirea mea!”. Gheorghe Marinescu a înfiinţat prima clinică de neurologie din România, iar academiile din Statele Unite au cerut, de curând, ca tratatul despre neuron scris de Gheorghe Marinescu acum un secol să fie tradus în engleză, ca să devină biblie a medicinii mondiale. Românie, ţii aprinse candelele la Mausoleul de la Mărăşeşti pentru vitejii ostaşi români care te-au apărat, atacând la baionetă, în izmene. Adrian Păunescu mi-a destăinuit: „Aş vrea să fiu pământul prins pe bocancii românilor mergând pe lângă căruţele lor, cu familia, să voteze Unirea pe câmpia Blajului!”. Te pup pe suflet, Românie!