Tigroaica din Forli

Arta Renaşterii italiene ne-a familiarizat cu câteva dintre frumuseţile vremii. Printre ele, Mona Lisa, soţia unui foarte înstărit negustor de mătăsuri din Florenţa, Francisco del Giocondo, zâmbindu-le admiratorilor de pe un perete al Luvrului, nu departe de Isabella d’Este. La Cracovia, o doamnă lipsită de zâmbet, Cecilia Gallerani, îşi poartă în braţe hermina. Nu departe de Casa Albă, la Washington, Ginevra da Benci stă visătoare într-un peisaj de neuitat. Toate sunt creaţii ale nemuritorului Leonardo da Vinci. Un alt mare pictor, Sandro Botticelli, a avut şi el modele răpitoare. Dintre creaţiile sale, cea mai cunoscută pare a fi Simonetta Vespucci, chipul Venerei care se naşte din spuma mării, sau minunata Primavera. Ea a fost pictată şi de Piero di Cosimo, dar în privinţa autenticităţii există unele dubii.

Printre frumuseţile mai sus pomenite, toate tinere şi înfloritoare, apare şi o doamnă în stare de graviditate avansată, cu un profil ferm. Era Caterina Riario Sforza de Medici, mândră, generoasă, abilă diplomată şi războinică, mama unei liote de copii, spaima intriganţilor de la curte, admirată, bârfită şi temută.

Născută în 1463, Caterina era fiica nelegi­timă a moştenitorului ducatului milanez, Galea­zzo Maria Sforza, crescută în lux şi bogăţie, excelent educată. La vârsta de 10 ani, tatăl ei, dornic de o înrudire cu familia papală, o oferă în căsătorie lui Girolamo Riario, un militar desfrânat, întâmplător nepotul Papei. Acesta o lasă timp de trei ani în grija lui Galeazzo, care este asasinat. Abia atunci este primită  la domeniul soţului ei, la Imola.

Anul 1482 găseşte Italia aprinsă de războaiele dintre state. Caterina se simte umilită de laşitatea lui Girolamo, căpitan în armata papală, care în loc să apere Roma joacă zi şi noapte zaruri cu soldaţii săi. Ea preia guvernarea domeniilor familiei şi constată că i se interzice accesul în cea mai importantă fortareaţă din Forli. Fără a ezita, comandă uciderea comandantului fortăreţei şi cu toate că soţul ei este asasinat, reuşeşte să-i elimine pe trădători. Ambasadorul Veneţiei, impresionat de curajul ei, atunci când o vede ameninţată de pumnalele complotiştilor, este cel dintâi care o compară cu o tigroaică.

Era însă o tigroaică şi în materie de dragoste. Face o pasiune pentru un simplu grăjdar, Giacomo Feo, îl înnobilează şi se căsătoreşte cu el. Când duşmanii, conduşi de propriul ei fiu, îl ucid pe Feo, Caterina nu se gândeşte prea mult şi condamnă la moarte 38 de supuşi. Mulţi alţii sunt exilaţi, torturaţi sau întemniţaţi într-o izbucnire de furie răzbunătoare.

Mai apoi, Caterina se linişteşte, clădeşte o reşedinţă al cărei nume, Il Paradiso, ne spune totul. Cultivă plante medicinale, produce medicamente şi cosmetice, cunoaşte un membru al fami­liei Medici, Giovanni di Pierfrancesco, cu care se mărită şi aduce pe lume un fiu. La 35 de ani, era senină, fericită, preocupată de problemele spirituale pe care le studia sub tutela unui strălucit predicator, Girolamo Savonarola.

Dar peste un an soţul ei se prăpădeşte răpus de o febră fără nume şi fortăreaţa este asediată de veneţieni. Florenţa îşi trimite ambasadorul, un anume Niccolo di Bernardo dei Machiavelli, care crede că o poate manipula pe contesă, dar sfârşeşte umilit, devenind un fel de sclav al ei. Apare un nou duşman, cel mai periculos, Cesare Borgia, fiu de Papă, pe care mulţi îl numeau: „Anticristul”. Caterina, pe un cal alb, purtând o armură care îi punea în evidenţă formele, luptă cu el şi dovedeşte un curaj care avea să fie recunoscut în întreaga Europă. Cesare Borgia o ia prizo­nieră, o violează şi o aruncă în temniţă. Soarta ei  este deplânsă de toată Italia. Propriii ei fii o trădează şi se aliază cu cel care a capturat-o. Totuşi, Caterina îşi recâştigă libertatea. Nu pentru mult timp. Ea moare în 1509, la vârsta de 46 de ani.

Povestea pare un subiect de operă romantică sau poate de film cu Virna Lisi. De fapt este o lecţie şi o pildă pentru feministele din ziua de azi. Caterina Riario Sforza de Medici a avut totul, a făcut totul, a câştigat şi a pierdut totul. Dar a rămas pentru totdeauna tigroaica din Forli.