Traian Băsescu depinde de ţuluşi

..."Va legati de noi d-le PRESEDINTE? Stiti, Rechizitoriul FLOTA mai trebuie sa fie,doar,semnat!" Iata de ce partidele nu trebuie sa mai propuna candidati invinuiti sau inculpati si, daca totusi propun, electoratulsa nu-i aleaga. Devin santajabili!

ca orice drog dupa administrare nu tine mult,asa si acest nou drog al dl. cristoiu de care a devenit dependent-drogul TULUS-a rezistat vreo citeva zile dar iata-l spasit revenind la activitatile consumatorului obisnuit-TULUS SI DOZA ZILNICA DE NEBUNIE.
dedublarea personalitatiio alta suferinta a bietului zioarist BATRIN SI RUGINIT,IN FIECARE SEARA SE TREZESTE PREZENTINDU-SE CA FIIND ... Citeşte întreg comentariul

ca orice drog dupa administrare nu tine mult,asa si acest nou drog al dl. cristoiu de care a devenit dependent-drogul TULUS-a rezistat vreo citeva zile dar iata-l spasit revenind la activitatile consumatorului obisnuit-TULUS SI DOZA ZILNICA DE NEBUNIE.
dedublarea personalitatiio alta suferinta a bietului zioarist BATRIN SI RUGINIT,IN FIECARE SEARA SE TREZESTE PREZENTINDU-SE CA FIIND BASESCU,priviti-l la antena 3 si veti avea o revelatie CRISTOIU SE HRANESTE NUMAI SI NUMAI DIN IMAGINEA LUI CRISTOIU,CU CARE SE CONFUNDA SI PE CARE ESTE GELEOS.
articolul scris de acest domn,o mostra de timpenii insirate fara noima si imposibil de acceptat,DACA BASESCU ARATA CA UN OM INVINS DE STRUCTURI,ATUNCI CONSTANTINESCU CUM ARATA?DAR COCOSATUL VOICULESCU? DAR IDOLUL TAU CRISTOIULE ADRIAN NASTASE CUM TI SE PARE CA ARATA.
a persista intr-un lung sir de minciuni si dezinformari te duce in final sa nu mai stii ce-i adevarat si ce-i minciuna,acest fenomen paranormal se petrece si cu bietul cristoiu,a pierdut simtul realitati,efectiv PARANOIA LA INGHITIT,LA SUBJUCAT.
ACEST PARANOIC SI LUNATIC PE DEASUPRA NU MAI TREBUIE LUAT IN SEAMA,TREBUIE DECLARAT OFICIAL NEBUNUL DE LA CURTEA LUI VOICULESCU SI TRATAT CA ATARE ,ACEASTA-I SINGURA SOLUTIE. Restrange comentariul

singurul nebun si obsedat de pe acest forum esti TU. Iar esti schimbul cu MAJUSCULE? RTu inveti greu si uiti repede. tu ai o NEBUNIE sa-l injuri pe Ion Cristoiu, dar o faci asa de grosier ca rad si curcile de tine.un sfat, daca nu-ti castigi painea din postari tampite impotriva lui cristoiu, nu-l mai citi. du-te pe EvZ, unde celebrul balbait carytianu, s-au sturlubatica de Lupe il pupa zilnic ... Citeşte întreg comentariul

singurul nebun si obsedat de pe acest forum esti TU. Iar esti schimbul cu MAJUSCULE? RTu inveti greu si uiti repede. tu ai o NEBUNIE sa-l injuri pe Ion Cristoiu, dar o faci asa de grosier ca rad si curcile de tine.un sfat, daca nu-ti castigi painea din postari tampite impotriva lui cristoiu, nu-l mai citi. du-te pe EvZ, unde celebrul balbait carytianu, s-au sturlubatica de Lupe il pupa zilnic intre buci pe gbashelu, de nu li s emai despind buzele si sunt mereu trandafirii umede si pe pozitie. serios, iti faci un bine. Restrange comentariul

..lasa-l bey pe zapa in pace. avem si noi patefonul nostru stricat sau mai bine zis nebunul regelui,. daca n-ar exista ar trebui bre, inventat. cum ar mai vedea cititorii normali ce fani imbecili are bashelu?

In dimineata zilei de 13 decembrie 1983, il plangeam cumplit pe Nichita Stenedscu. Vestea mortii sale, in noaptea precedenta, cazuse ca fulgerul. Era o zi de marti. Am plecat, dimineata, la serviciu, ca in fiecare zi. Eram, pe atunci absolventa a unei facultati (cu stagiatura incheiata) si studenta in anul III la Drept (a doua facultate). La neinsemnata intreprindere bucuresteana in care lucram, ... Citeşte întreg comentariul

In dimineata zilei de 13 decembrie 1983, il plangeam cumplit pe Nichita Stenedscu. Vestea mortii sale, in noaptea precedenta, cazuse ca fulgerul. Era o zi de marti. Am plecat, dimineata, la serviciu, ca in fiecare zi. Eram, pe atunci absolventa a unei facultati (cu stagiatura incheiata) si studenta in anul III la Drept (a doua facultate). La neinsemnata intreprindere bucuresteana in care lucram, mi se spune ca, in jurul orei 9,00 a.m. va avea loc Adunarea Generala a Oamenilor Muncii. As fi vrut sa-l jelesc pe Nichita (in suflet, caci marile plansete de durere sunt mute- pe Nichita il si cunoscusem, dincolod efaptul ca ii iubeam poezia) si am cerut permisiunea sa nu particip. S-a insistat. M-am dus. Cu stupoare, am aflat ca pe ordinea de zi figura desfacerea contractului meu de muca in conformitate cu Legea 5/1978 (modificata si republicata- 1982), in baza art.64, lit."t" (din legea republicata): "incalcarea eticii si echitatii socialiste". Propunerea a fost furmulata de director- colegii mei decideau prin vot (asa se scria in acel articol: Adunarea Generala a Oamenilor Muncii poate decide desfacerea contractului de munca al unui angajat pentru incalcarea eticii si echitatii socialiste. Hotararea este inatacabila". Nu mi-am blamat colegii ca au ridicat mana, aproband, itelegeam felul temator in care ajusesera oamenii, care nu voiau sa aiba probleme cu "sefii" (cu exceptia unei singure fiinte, o femeie gracila si buna- dar cu un carcater puternic ; ea s-a opus plagend chair si spuand ca o fata tanara, instruita, care nu a facut rau nu merita o astfel de pedeapsa). Semnasem condica in acea zi. Decizia a devenit operanta, insa, chiar din acel moment. Cre mai conta o semnatura in condica? NU s-a invocat nici un articol din Codul Muncii (aplicandu-se o lege speciala, care prevaleaza asupra celei generale -in speta Codul Muncii). De ce? Simplu! Orice s-ar fi invocat din Codul mucii, ar fi fost atacabil in justitie- iar sanse de castig puteam avea (sau nu- dar, cel puti ma puteam apara). Asa, hotararea era inatacabila (o aberatie cumplita- criminalii se puteau apara in justitie, cel care, ca mine, zice-se, incalcase "etica si echitatea socialista"- nu trebuia aici argumentat altfel decat ca atitudine politica- nu se putea apara; pur si simplu nu i se primea dosarul in justitie). Tatal meu- om cu o pozitie sociala solida- fusese scos, cam fortat, la pense in noiembrie 1983. Spun "cam fortat" pentru ca, fiind cadrul de conducere (dar si cadru universitar), limita de pesionare ar fi trebuit sa fie mai avansata. Imediat dupa el, am urmat eu! Mi-am strans lucrurile si am plecat din acel loc, uluita, socata. Nu intelegeam ce am incalcat, ce se intampla cu mine. L-am vazut pe tata sfasiat de durere. El intelegea totul. Tata era uu individ cu intrari sociale foarte puternice. A incercat sa mearga in audienta la toti ministrii care ar fi putut avea un cuvant de spus in schimbarea icadrarii. A incercxat sa discute, sa-i sensibilizeze pe cei de al intrepriderea unde lucrasem sa invoce ceva din Codul muncii- spuadu-le clar ca vioi avea probleme sa ma reincadrez, oricude, cu acel articol de lege. Nimeni nu a vrut. A mers in audienta la CC- i s-a spus ca ACEA LEGE SPECIALA FUSESE DATA LA DORINTA LUI CEAUSESCU si ca doar el putea dispune anularea sau modificarea deciziei (nu stiu daca era legal sau nu sa o faca- dar, sigur putea). La Ceausescu, tata nu a ajuns- s-a dus la Nicu Ceausescu. Eram foarte tanara si, desi nu eram membra PCR (refuzasem in facultate- ulterior, nu a fost cazul) eram inca in perioada in care (inca din liceu cand mai tpoti erau "inregimentati" astfel) eram membra UTC. Tata, abil, a vrut sa foloseasca acest lucru. Nici Nicu Ceausescu nu l-a ajutat- spunandu-i acelasi lucru, anume ca astfel de cazuri tin strict de "bunavointa" tatalui sau si ca nimeni nu a beneficiat de ea (se apre ca Ceausescu turba cad auzea de cxazuri precum al meu- cu contyracrt de muca desfacut petru icalcarea eticii si echitatii socialiste; nici nu discuta, nici nu se punea problema de "ajutor" etc). Nicu Ceausedscu a fost totusi uimit- mi-a spus tata- de adoptarea unei astfel de decizii in cazul uuei persoane atat de tiere si cu studiile mele (era evident ca preocuparea mea preponderenta fusese ivatatura). Era clar ca o fiinta care, al varsta mea, absolvisee o facultate si o incepuse pe a doua, era serioasa. Tata a stat de vorba cu mine. Mi-a explicat- nu direct, pentru a nu ma soca- un lucru pe care trebuia sa-l retin: "ceva" in trecutul familiei mele (a invocat-o pe mama) va cantari, totdeauna, greu in defavoarea mea. Cel putin, atunci. S-a trimis, de la itreprindere, hartia cu desfacerea cotractului de muca (si motivatia- "incalcarea eticii si echitatii socialiste") si la facultate. In mod pervers, respectiva "sanctiune" fusese asociata (printr-un tratat al Sandei Manu, profesor universitar de Dreptul Muncii) la "sanctiuni de munca". Atat- nicaieri, altfel, legea nu era considerata ca facand parte din "legislatia muncii". De ce? Pentru ca ea mai prevedea, la celelalte articole si "altele", cum ar fi sanctiuni pentru nerespectarea secretului de stat (ceea ce facea tirmitere la un alt tip de legislatie) etc. Eu nu aveam legatura cu acele articole- dar nu se poate spune ca o lege (fie ea si speciala) doar pentru ca are, intr-un articol, o referire la modalitatea (abuziva, incontestabil- dar nu asta era discutia!) de desfacerea a unui contract de munca, tine de legislatia muncii. Tata mi-a spus- cu mare amaraciune- ca legea are un mascat caracter politic. Trebuia sa fie foarte grav daca tata rostea acele cuvinte (in geeral- spre deosebire de mama- tata icerca sa nu ma "ostilizeze" fata de ceea ce vedeam imprejur, voind sa ma fereasca de maifestarile mele temepramentale si de felul liber i care vorbeam; mama, fusese exact inversul lui; or, epntru ca tata sa spua asa ceva, insemna ca situatia era foarte grava; am inteles gravitatea tocmai pentru ca a spus acele cuvinte). Tata era un tip ferm, carew nu se orea la mijlocul drumului: mi-a spus ca, important, in acel moment, e sa rezovam situatia locului meu e munca. La facultate, unii au cerut exmatricularea mea (era aberant, caci nu exista suport legal explicit si nici implicit). M-au aparat Viorel Ciobanu si Dan Drossu Saguna. Pana la urma, m-au lasat in pace cu totii- dar nu mi-a fost deloc "cald" in facultatea de Drept! Tin minte de parca ar fi acum, in iarna, la examenul de Drept procesual civil (Viorel Ciobanu) a intrat, chair cu putin timp iainte de terminarea transmiterii subiectelor, secretara sefa in sala (era examen scris) si i-a privit pe cei prezenti. Intamplarea fericita a facut ca, fiind asezata chiar in primul rand de banci (deci, culmea, chiar sub ochii ei) sa nu fie tentata sa priveasca acolo. Ica mai intrau cativa colegi intarziati (afara erau troiene imense, trasportul in comu era blocat- Viore Ciobanu a admis si itarziatii). I-a spus lui Viorel Ciobanu (am auzit cu urechile mele)- fara a verifica prezenta la examen:" daca vine "Aya" sa nu o lasi sa intre in examen. O trimiti la secretariat. Are o problema. Nu avem cce-i face dar o oprim sa intre in examee. Incepem cu examenul la tine" Ciobanu nu a spus nimic dar, dupa ce a iesit secretara (sefa secretariatului) a venit la mine, care nici nu mai suflam, si mi-a pus mana pe umar foarte amical, foarte incurajator. Am scapat stiloul din mana, apoi foile de hartie. Mi-a ridicat barbia si, privindu-ma in ochi mi-a spus incet "Lasa, scrie!". Mi-a dat un stilou de la el. Tin minte ca acum ca, desi stiam drept procesual civil ca pe apa (mi-a placut mult aceasta materie) am tratat bine doar unul dintre cele doua subiecte (am mai raspuns bine si la niste intrebari, puse separat de subiectele mari). Era, ingrozita- orice, dar facultatea, nu! Era mult rpea edrept! Itrasem la acea facultate cu exame de admitere (se abrogase legea coiform careia absolventii uei facultati su t admisi la o doua fara exame), fusese 36 pe un loc, am itrat "fluierad", cums e spune. mersesem aciolo din vioita mea, diu dorinta de a ivata la Drept. La celalalt subiect, am scris- eram cu mintile ratacite- ca si cum mi s-ar fi spus sa scriu despe cu totul si cu totul altceva. Nici macar "pe alaturi"- scrisesem despre altceva, di alt capitor, fara legatura. Am trecut examenul (era suficiet ce scrisese, asta era clar) iar Viorel Ciobanu mi-a spus:"Incearca sa te concentrezi in viitor. NU-ti va fi usor, de tine depinde sa absolvi facultatea, sa te bati pentru asta". Asa am facut. Intre timp, incercam, si cu sprijiul tatalui meu sa ma angajez. Era imposibil. In pofida imenselor relatii ale tatalui meu, toti cei care vedeau ce scrie in cartea mea de munca (nu asa cum a scris mizerabila persoana care isi alesese, pe forumul precedent, nickname-ul "cartea de munca"; nu erau nici "betii" nici "certuri"- pentru asta ar fi existat Codul muncii; era o lege speciala, cu bataie lunga, politica!, data pentru desocializarea, marginalizarea unor anumite personaje) spuneau, cu jena, ca posturi de studii superioare nu au. Pe post de studii medii (altfel decat superioare, mai clar) nu voia nimeni sa ma angajeze, invocand un articol de lege care sugera "deprofesionalizarea". Intre timp, acasa incepuse sa ma caute Militia (trimisesera hartia cu desfacerea contractului meu de munca- si motivatia, "incalcarea eticii si echitatii socialiste"- si la Militie). In acea vreme, era valid Decretul nr. 48 (cel mai jenant era sa te afli sunb "aripile " acelui drecret) care ii pedepsea cu inchisoarea SI pe cei care nu aveau serviciu. Or, eu eram necasatorita si majora. NU puteam fi considerata in intretinerea tatalui meu, legal. Era cumplit- daca m-as fi intalnit cu sectoristul, care ma cauta, probabil as fi ajuns dupa gratii. Asta ar fi fost o lovitura cumplita prin nedreptatea ei si, mai ales la acea varsta freageda, greu de suportat. Pana la urma tata s-a intalnit cu un vechi cunoscut, care era director general la o intreprindere bucuresteana ce avea in subordine cateva deposite de marfuri. Nic Restrange comentariul