Traian Băsescu, nota de plată

Un alt lucru remarcabil la campania lui Băsescu e faptul că el a decis să-şi aleagă singur adversarul. Nu se bate nici cu Geoană, nici cu Antonescu, nici cu Oprescu. A decis că luptă împotriva lui Ion Iliescu, omul dindărătul celor trei. În felul ăsta încearcă să transmită oamenilor un mesaj despre trecut, despre acel moment în care el lupta cu "sistemul ticăloşit", la Anvers sau - mai târziu - ca primar general, şi îi mobiliza pe cetăţeni să i se alăture. Atunci au fost destui care au crezut acel mesaj. Acum, foarte mulţi dintre susţinătorii de odinioară şi-au dat seama că au votat de fapt "sistemul ticăloşit" însuşi, în stare pură.

Săptămâna trecută am încercat să decriptez strategia lui Traian Băsescu pentru perioada preelectorală. Spuneam atunci că actualul preşedinte a lansat vreme de câteva săptămâni teme aiuritoare, pe care le-a susţinut contradictoriu, tocmai pentru a ne oferi, mereu şi mereu, alte subiecte de discuţie decât cele fireşti şi normale pentru acest moment. În bună măsură, noi, sau unii dintre noi, am căzut în această plasă.

De câteva zile, în deja plină campanie oficială, Traian Băsescu face un pas înainte pe acelaşi drum. Acum ştim în bună măsură tema campaniei sale pentru un nou mandat la Preşedinţie. Vom discuta despre Parlament. Suntem obligaţi să discutăm despre Parlament, pentru că altfel înseamnă că ne e frică.
(E interesant de observat că "frica" este cuvântul-cheie din panourile publicitare ale candidatului Băsescu. E poate chiar corect pentru ultimele săptămâni ale unui regim politic care a încercat să dezbine şi să domine, vreme de cinci ani, bazându-se mai ales pe frică.)

Băsescu nu se mai sacrifică pe sine, cum a făcut-o în ultimele săptămâni. Generos, aruncă în groapa cu lei adversarul principal pe care l-a avut în toţi aceşti ani şi cu care a pierdut toate bătăliile: legislativul. În paralel, vorbeşte ori de câte ori are prilejul de marea temă a vieţii sale politice: nu a reuşit să-şi ducă proiectele până la capăt, pentru că alţii nu l-au lăsat.

La fel cum nu-l lasă Ciorbea să facă autostrăzi când era ministru sau cum nu-l lăsam eu să facă pasajul de la Basarab când era primar, sau cum nu-l lasă Tăriceanu să reformeze instituţiile când era preşedinte. A capătat mereu ce a cerut. Ciorbea a plecat, PSD-ul a trecut în opoziţie, Tăriceanu a fost înlocuit de Boc. Autostrăzi, pasaj la Basarab şi instituţii reformate nu am apucat să vedem. Un alt lucru remarcabil la campania lui Băsescu e faptul că el a decis să-şi aleagă singur adversarul.

Nu se bate nici cu Geoană, nici cu Antonescu, nici cu Oprescu. A decis că luptă împotriva lui Ion Iliescu, omul dindărătul celor trei. În felul ăsta încearcă să transmită oamenilor un mesaj despre trecut, despre acel moment în care el lupta cu "sistemul ticăloşit", la Anvers sau - mai târziu - ca primar general, şi îi mobiliza pe cetăţeni să i se alăture. Atunci au fost destui care au crezut acel mesaj. Acum, foarte mulţi dintre susţinătorii de odinioară şi-au dat seama că au votat de fapt "sistemul ticăloşit" însuşi, în stare pură.

Probabil că Băsescu ştie că această diversiune uşurică nu mai ţine la public. Dar, la fel de probabil, nu prea are ce face. Absolut orice temă e mai bună decât cea reală: cum a arătat mandatul Traian Băsescu şi cu ce rezultate se termină el. Vrei să vorbeşti despre aşa ceva? Ţi se atrage atenţia că tema reală e Parlamentul. Insişti? Afli că te mânuieşte din umbră Iliescu.

Eu o să insist. Începând de săptămâna viitoare voi face o analiză la microscop a mandatului Băsescu, bazată pe date şi pe fapte derulate pe parcursul a cinci ani. Pentru că cine îşi uită preşedintele adevărat riscă să-l repete.