Un eşec naţional: Continuarea Monitorizării (I)

Miercuri, 22 iulie 2009, Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul anual de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul Justiţiei. Ziarele şi televiziunile nu s-au prea omorât cu dezbaterea documentului. Editorialiştii s-au concentrat pe cele câteva mari şi trecătoare scandaluri interne: Spiru Haret, Radu Mazăre, Ridzi, Udrea. Dintre puţinele comentarii mi-a reţinut atenţia în mod deosebit cel semnat de Anne-Marie Blajan pe HotNews. Ştiu puţine date despre autoare. Am remarcat însă de-a lungul timpului că e unul dintre puţinii noştri jurnalişti specializaţi în radiografia  relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană.

Intitulat Monitorizare, ostilitate, dezinteres, comentariul domniei sale, apărut joi, 23 iulie 2009, abordează Raportul dintr-un unghi de vedere deosebit de interesant: cel al concluziei privind continuarea monitorizării noastre până în iulie 2010, când se va redacta şi difuza un nou Raport de ţară. Plecând de la această decizie, Anne-Marie Blajan ne reaminteşte că în august 2008 clasa politică din România, avându-l în frunte pe Traian Băsescu, s-a angajat solemn ca în următoarele 12 luni (până la un nou Raport) ţara noastră să obţină ridicarea monitorizării. Au trecut 12 luni. A venit iulie 2009. Nu s-a obţinut ridicarea monitorizării. Noutatea abordării m-a făcut invidios pe autoarea comentariului.

Într-adevăr, cum de nu m-am gândit la acest adevăr despre Raport? Reamintindu-mi după lectura comentariului că, într-adevăr,  în august 2008 ridicarea monitorizării a agitat clasa noastră politică, m-am documentat asupra momentului. La 23 iulie 2008 s-a dat publicităţii Raportul de monitorizare pentru perioada iulie 2007-iulie 2008. Drept concluzie la criticile serioase făcute progreselor în Justiţie, Raportul decidea prelungirea monitorizării până la Raportul din iulie 2009. Primul care-şi exprimă îngrijorarea faţă de această decizie e Traian Băsescu. La conferinţa de presă de la Cotroceni de la 6 august 2008, domnul preşedinte declară răspicat:

"În ambele întâlniri - şi cea cu CSM-ul, şi cea cu instituţiile res­ponsabile (procurorul general, ministrul Justiţiei, structuri ale Ministerului de Interne, Agenţia Naţională de Integritate - n.n.) -, mesajul a fost unul singur: să ne propunem ca obiectiv încetarea monitorizării României pe Justiţie în iulie 2009 (...).
Am considerat că este necesar să fac public obiectivul pe care l-am stabilit cu instituţiile implicate, şi anume acela ca în luna iulie 2009 România să aibă un raport care să permită concluzia că nu trebuie să mai continue monitorizarea".

Sub acest semn, marţi, 12 august 2008, sunt convocaţi la Cotroceni liderii partidelor parlamentare şi ai minorităţilor naţionale. Participanţii sunt de acord cu asumarea acestui obiectiv de către clasa politică românească. Liderul PSD, Mircea Geoană, va declara la ieşirea de la reuniune: "Este obiectiv naţional ca România să scape anul viitor de acest statut nedemn şi umilitor de ţară monitorizată". Declaraţia lui Traian Băsescu e aproape identică: "Propun ca în următoarele 12 luni România să iasă de sub monitorizare. Se pare că ne-a lipsit ca obiectiv să scăpăm de acest lucru pe care îl consider relativ umilitor".

Ceilalţi lideri politici vor uita acest angajament. Doar ici-colo, mai ales din partea europarlamentarilor PSD, se aud voci despre acest obiectiv abordat însă din perspectiva unei conspiraţii împotriva României. Traian Băsescu nu-l abandonează. Obiectivul e reamintit chiar în Mesajul adresat Parlamentului în ziua de 24 septembrie 2008: "Luna trecută, la întâlnirea cu reprezentanţii partidelor parlamentare, am fost toţi de acord să punem umărul împreună ca în vara anului 2009 România să iasă de sub monitorizarea Comisiei Europene în privinţa Justiţiei. Pentru aceasta este nevoie să păstrăm toate progresele obţinute şi să corectăm deficienţele sistemului".

Luni, 12 ianuarie 2009, Traian Băsescu participă la un dejun de lucru la Bruxelles cu preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. La conferinţa de presă de după întâlnire, preşedintele se referă din nou la ridicarea monitorizării: "Un alt subiect pe care l-am discutat a fost cel legat de mecanismul de cooperare şi verificare în domeniul Justiţiei, şi din acest punct de vedere l-am informat pe preşedintele Barroso că obiectul actualului Guvern şi al actualei majorităţi este să obţinem un raport care în cursul anului 2009 să permită ridicarea monito­rizării pentru România". E o vorbă în vânt proclamarea drept obiectiv naţional prioritar ridicarea monitorizării? Fireşte că nu.

La 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană a admis România, cu condiţia acceptării unui Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) în privinţa Reformei judiciare şi a luptei împotriva corupţiei. Stabilit prin decizia CE 2006/6569 de la 13 decembrie 2006, MCV pleca de la o realitate. În planul Justiţiei, România nu îndeplinea condiţiile de aderare. Pentru că şi Uniunea Europeană avea interesul să admită România şi Bulgaria, potrivit planului, la 1 ianuarie 2007, s-a decis ca în materie de Justiţie şi Corupţie România să fie monitorizată şi verificată anual în pri­vinţa progreselor făcute pentru a îndeplini condiţiile de aderare şi în planul Justiţiei. Sub acest semn, au fost publicate Rapoarte în 2007 şi 2008. (Continuare în numărul următor)