„Un om al timpului său și un om al timpului nostru”

Un eveniment editorial de referință, așa putem să numim lansarea volumului „Politica externă a României”, „cartea secretă a lui Titulescu” (cum a i-a spus istoricul Walter M.Bacon jr), a cărei a doua ediție a apărut în seria de titluri editate de Muzeul Național al Literaturii Române și dedicate Centenarului Marii Uniri, 2018. Lansarea cărții a avut loc la Fundația Europeană Titulescu, unde, în buna tradiție a acestui prestigios forum al mediului diplomatic și academic, a prilejuit o substanțială dezbatere asupra actualității operei lui Nicolae Titulescu. Moderatorul dezbaterii a fost prof.univ. dr. Adrian Năstase, președintele fundației, iar invitații manifestării au fost Teodor Meleșcanu, Ministrul Afacerilor Externe, prof.univ.dr. Ioan Scurtu și conf.univ.dr. Ioan Cristescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române.

 În alocuțiunea inaugurală, Adrian Năstase a evocat momente semnificative ale lungului drum pe care scrierea lui Nicolae Titulescu l-a străbătut până să cunoască ce de a doua ediție.,,Această carte are o tentă de tristețe extraordinară’’ a remarcat Adrian Năstase, referindu-se la faptul că ea a fost redactată în condițiile în care Nicolae Titulescu se afla sub apăsarea uriașei nedreptăți care i s-a făcut la 29 august 1936.Când- ,,fără vreo avertizare prealabilă și sau vreo comunicare oficială de orice fel din partea Guvernului român’’, după cum el însuși scria- a fost demis din funcția de ministru de externe. Totul datorându-se unor intrigi de culise puse la cale de către numeroșii săi adversari din țară, ca și presiunii unor cercuri politice externe,  de care a profitat Carol al II-lea. ,,El (Nicolae Titulescu n.n.) a fost scos din Guvern- a menționat Adrian Năstase- după ce,cu câteva luni înainte, semnase deja un memorandum cu mai mulți membri ai Guvernului și cu prim-ministrul, în legătură cu liniile de acțiune. Porniseră deja niște critici împotriva lui și atunci el a reușit să fixeze anumite linii de politică externă, inclusiv chestiunile legate de relația cu Uniunea Sovietică’’.  

 Profund nedreaptă împrejurare din care Nicolae Titulescu va trage amara învățătură:,,Experiența mea-și asta poate s-o afle oricine dorește- mi-a arătat că fotoliul ministerial în România de azi este plasat deasupra unei trape, pe care nu te poți așeza cu încredere din cauza mașinăriei secrete acționate de mâini discrete, care ți-l aruncă de sub tine tocmai în momentul în care te credeai mai sigur instalat’’.

  În această conjunctură, Nicolae Titulescu, cel despre care, cu atâta îndreptățire s-a spus că ,,a adus România în Europa și Europa în România’’, este silit să ia calea exilului. Ceea ce nu va însemna că acest ,,bolnav de  insomnie pentru destinele țării’’, după cum l-a caracterizat Lucian Blaga, Nicolae Titulescu a lăsat, pentru totdeauna, în urmă România și marile probleme cu care se confrunta sau avea să se confrunte într-un viitor nu prea îndepărtat. Dovadă fiind această carte, pe care Teodor Meleșcanu, autor al unui substanțial și foarte actual Cuvânt înainte la prima sa ediție, apărută în 1994, o consideră a exprima ,,o experiență personală( a lui Nicolae Titulescu n.n.) despre ceea ce a însemnat politica externă a României’’. Și mai departe:,,Proiectând  în istorie o mare conștiință,Nicolae Titulescu s-a impus ca un autentic contemporan’’.  În ceea ce privește relația  dintre politica internă și cea externă, Teodor Meleșcanu a menționat în mod expres crezul nedezmințit al lui  Nicolae Titulescu:,,Dați-mi o politică internă bună și vă voi face o politică externă excelentă’’. Idee căreia în fraza finală a ,,Politicii externe a României’’ i se vor aduce  aceste  adăugiri:,, În ceea ce privește puterea, în sfara politicii externe, ea este condiționată de un element fără de care nici o activitate diplomatică nu poate fi vreodată încununată de un succes real și durabil:stabilitatea’’.  

  În logica analizei sale, Teodor Meleșcanu a făcut și câteva edificatoare comparații între situațiile pe care le examina în cartea sa Nicolae Titulescu și realitățile interne și internaționale din zilele noastre. Situație caracterizată prin ,,foarte multe idei care se bat cap în cap, inclusiv în materie de politică externă, cu o anumită violență de a ataca pe cineva care vine cu o anumită idee și a nu avea niciodată disponibilitatea de a examina-o și poate de a aduce anumite corecturi la ideile respective’’. Criticând deprindea de a face din politica externă ,,obiectul competițiilor electorale’’, Teodor Meleșcanu a pledat pentru existența unui acord politic și a unui consens parlamentar care să ofere temeiul pentru promovarea intereselor noastre externe și fără de care ,,este foarte greu să ne așteptăm la rezultate foarte mari’’.

  La rândul, prof.univ.dr. Ioan Scurtu a făcut o sugestivă recapitulare a receptării cărții lui Nicolae Titulescu,implicit a personalității și a operei marelui diplomat și patriot. Prilej cu care a relevat similitudinea între destinul lui Nicolae Titulescu și destinul cărții sale. În acest sens, domnia sa a menționat că atât Carol al II-lea cât și camarila, s-au opus cu înverșunare publicării textului redactat inițial în limba engleză, de teamă că acesta ar putea dezvălui afacerile lor necurate. Nici Ion Antonescu nu a dat voie ca lucrarea să fie publicată, după cum nu a permis delegației Partidului Național Țărănesc să ia parte la funeraliile lui Titulescu. Reeditarea lucrării nu s-a realizat nici în perioada regimului comunist, când, mai precis în anii de dictatură a proletariatului, Titulescu, ca și Iorga, erau considerați ,,legionari’’.O abordare nouă, mai aproape de adevăr, a personalității și operei lui Titulescu se va produce în cea de a doua jumătate a veacului trecut, când apar mai multe volume de documente diplomatice și monografii dedicate ,,Marelui Tit’’ (cum i se spunea cu admirație și respect). În context, profesorul Ioan Scurtu a făcut o mențiune specială pentru gestul lui Savel Rădulescu,executorul testamentar al lui Nicolae Titulescu, de a încredința, în anul 1965, Ministerului de Externe, o primă variantă, în limba engleză, a cărții, împreună cu alte numeroase documente și fotografii ale marelui dispărut. Cu toate acestea, lucrarea nu a fost reeditată, iar despre ea nu s-a discutat public, unul dintre posibilele motive fiind, foarte probabil, dorința puterii politice de a nu aduce în prim plan subiectul atât de sensibil care a fost, este și rămâne problema Basarabiei.

 Situația se va schimba în mod radical după decembrie 1989, când, din inițiativa tânărului ministru de externe, Adrian Năstase, se inițiază demersurile pentru repatrierea lui Titulescu care, potrivit dorinței sale testamentare,a fost înmormântat la Brașov. Un alt eveniment de referință l-a reprezentat constituirea, în anul 1991, a Fundației Europene Titulescu al cărui mentor și spirit catalizator este profesorul Adrian Năstase. În acest cadru se înscrie și reeditarea, în 1994, a cărții consacrată politicii externe a României, sub egida Fundației Europene Titulescu, ediție îngrijită de George G.Potra, Constantin I Turcu și Ioan M.Oprea și pe care a preluat-o, cu unele mici modificări, cea de a doua ediție lansată zilele trecute la Fundația Europeană Titulescu.

 În ceea ce privește actualitatea analizelor, în mod deosebit a unor ipoteze pe care Nicolae Titulescu le avansa, în anul 1937, asupra evoluției evenimentelor, profesorul Ion Scurtu a  menționat câteva idei din capitolul ,,Situația internațională în lume’’. Mai precis, ideea pe care Nicolae Titulescu o dezvolta pornind de la marile incertitudini ce existau, la acel moment, privind stabilitatea unui climat de pace:,,Nu sunt chiar atât de sigur că, după politica care a fost urmată, pacea nu va fi din nou zdruncinată. (…)Acum mă tem de un viitor război european și, în special, de un război care ar avea lor în viitorul apropiat’. Scria toate acestea, Nicolae Titulescu, în anul 1937, încercând  și o predicție pe care timpul a adeverit-o în cea mai mare parte: ,,Sunt convins că victoria va fi de partea Franței, Angliei, URSS și Statelor Unite, chiar dacă aceasta ar acorda Europei doar un sprijin moral’’.

 Acestor pertinente și riguros argumentate opinii li s-au adăugat considerațiile conf.univ.dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, privind valoarea de excepție a operei lui Nicolae Titulescu, prin ea însăși reprezentativă pentru vocația europeană și universală a culturii noastre. Atribut definitoriu care a determinat înscrierea volumului ,,Politica externă a României’’ în seria titlurilor ce vor fi editate și dedicate Centenarului Marii Uniri.

 În alocuțiunea finală a manifestării, Adrian Năstase a sintetizat ideile majore ale dezbaterii:,,Citite acum, unele dintre evaluările privind raporturile între marile puteri, efortul de a păstra independența politicii externe sunt relevante pentru oricare dintre statele din Europa Centrală și din Europa de Est din vremea aceea și din vremea noastră’’.

Evaluări  în litera și în spiritul cărora se regăsește,astăzi, în condiții specifice și cu particularități  sale definitorii, România. De aceea, Nicolae Titulescu este, după cum tot profesorul Adrian Năstase l-a numit ,,un om al timpului său și un om al timpului nostru’’