Un singur judeţ-pledoarie pentru o democraţie ieftină

Recunosc, cu onestitate: Traian Bă­ses­cu dă dovadă de o consecvenţă po­litică exemplară! El şi-a propus să re­formeze, de unul singur, tot ce e esen­ţial în statul român şi realizează acest lucru săptămână de săptămână, pas cu pas, folosind aceeaşi procedu­ră democratică: elaborarea de pro­iec­te ca rezultat al monologului interior. Ce mai rămăsese important după Constituţie? Organizarea ad­mi­nis­tra­tivă a statului. Acest om energic îşi propune să o schimbe din rădăcini şi pe ea, fără să aibă nevoie de un sfat, de o dezbatere, de o alta competent oarecare, străină spiritului său revo­lu­ţionar.

Cum fac parte din opoziţie, nu pot să nu particip totuşi la acest efort cu o ofertă alternativă. O să o enunţ pe scurt: organizarea administrativ-teritorială a României trebuie să cuprindă un singur judeţ, cu capitala la Bucureşti. Poate vi se pare excesiv? Prea revoluţionar, prea descentralizator? O să-mi apăr proiectul şi îi voi expune pe scurt avantajele.
E evident că, şi într-o variantă cu opt judeţe, rămâne riscul să existe cel puţin opt baroni cu familiile lor. În varianta mea nu mai e loc decât pentru unul singur.

În al doilea rând, dacă vorbim despre economii la buget, mi s-ar părea firesc să mergem până la capăt. Un judeţ egal un singur rând de decon­centrate. Un singur consiliu ju­de­ţean. Un singur prefect. Nu v-am convins deja? Păi, lucrurile nu se opresc aici. Primul-ministru ar urma să fie şi prefect. Parlamentul ar urma să fie şi consiliu judeţean. Miniştrii ar urma să fie şi şefi la deconcentrate.
Economiile pentru stat ar fi uriaşe şi în alte domenii. Hai să ne gândim puţin la infrastructură. Naşterea şi întreţinerea unui drum naţional, de pildă, costă mult mai mult decât în cazul unui drum judeţean. Dar, dacă există un singur judeţ, toate drumurile devin judeţene, deci costurile lor scad simţitor.

E firesc să ne gândim şi la zona pri­vată într-un moment de criză în care investiţiile sunt dificile şi ris­can­te. Cu un singur judeţ, de pildă, nu mai există presă centrală şi presă lo­ca­lă. Ele se suprapun. Investiţii mai mici, eficienţă mai mare. Echipele de fotbal au dificultăţi cu banii? E greu să întreţii mai multe ligi cu numeroase echipe? Răspunsul e simplu: un judeţ egal o ligă. Liga I şi campionatul jude­ţean devin un trup şi un suflet. Mult mai uşor de găsit 18 echipe.

Las pentru final argumentul su­prem. Un singur judeţ ajută justiţia. Adio Tribunale Judeţene, apeluri şi recursuri inutile! Curtea Supremă devine şi Tribunal Judeţean. Singurul. Iar dacă e să mergem până la capăt, judecătorii ar trebui înlocuiţi cu pro­cu­rori şi, în fine, rechizitoriul poate deveni, pe loc, sentinţă. Repede, fără cheltuieli. După o analiză atentă, proiectul meu are o singură hibă aparentă. Se fac atât de multe economii, încât ră­mân foarte mulţi bani. Ce să faci cu ei? Cum să-i cheltuieşti într-un singur judeţ? Nu-i cheltui. Asta este şan­sa ca România să devină mare exportator de capital, să investim în Statele Unite, Norvegia sau China. Să ocu­păm locul care ni se cuvine nu numai pe harta noastră, dar şi pe harta lumii. Dacă nu, îi cheltuim în alegerile viitoare.