Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un distins colonel, dl Şelaru, îmi trimite un mesaj prin care mă îndeamnă să luăm o poziţie critică pentru a bara drumul spre Parlament al cântăreţilor. Se referea la Ionela Prodan, care candidează în diaspora, într-un colegiu din America. Lista cântăreţilor intraţi în politică este mai lungă; îi aflăm pe Damian Drăghici, Victor Socaciu, Mihai Sturzu, Ionuţ Fulea în rândul candidaţilor care se luptă pentru a convinge electoratul că merită să-i reprezinte în Camerele legislative. Înţeleg până la un punct reţinerea colonelului rezervist faţă de "ofensiva parlamentară" a interpreţilor din toate genurile. Dar nu putem să fim atât de tranşanţi în opinii încât să îndemnăm la respingerea acestor candidaturi.
Este dreptul oricărui cetăţean de a alege, dar şi de a fi ales, drept fundamental constituţional. În plus, persoanele respective şi-au câştigat notorietatea prin performanţe artistice, sunt la propriu "vedete" adevărate, nu inventate. Exprimările lor în spaţiul public nu sunt de conjunctură; i-am urmărit nu doar pe scenă, de unde transmit mesaje clare, ci şi în diferite dezbateri care vizează starea societăţii. De ce actorii ar avea greutate mai mare a opiniei şi cântăreţii nu? De ce să credem că ei nu pot intra în piele de politician, dar nu ne oripilăm deloc când politicienii vor să joace alte roluri? Pe scenă, trecerea de la dramă la comedie probează talentul actorilor. Pe scena politică însă, schimbarea rolurilor, a registrului tematic devin hilare, motiv de intrare în derizoriu a mesajului.
Alegătorii vor fi oripilaţi însă de travestirea unor politicieni, cu personalitatea bine precizată în percepţia publică în opusul lor, în ceea ce ne-am obişnuit să fie.
Elena Udrea devine comi-tragică în încercarea ei de a deveni pentru câteva săptămâni de campanie femeia de la bloc, refugiată la Roman, într-un colegiu de oameni absolut normali, cu grija zilei de mâine. Fără toace şi platforme ortopedice, fără fard şi cu păr negru la rădăcina coamei blonde, cu pulover din lână groasă, care nu te bagă în boală dacă nu a pornit termoficarea, Udrea vrea să joace rolul unei Chivuţe care are probleme cu achitarea întreţinerii şi stă cu ochii după poştaşul care îi aduce ajutorul social. Saltul de la elicopter la căruţă, şi de la Gucci la gumari este pentru Nutzy Udrea o minciună servită electoratului, pentru păcălirea poporenilor. Crede cineva că Udrea va reprezenta vreodată în Parlament clasa pauperilor, a oamenilor oneşti care îşi numără mărunţişul din buzunare de câteva ori pe zi? Udrea nu s-a mutat la Roman să facă penitenţă, nu anunţă că următoarea etapă este mănăstirea! Ea cerşeşte voturile moldovenilor ca să obţină imunitate; din spate fluieră ameninţător milioanele din Gala Bute, asocierea ei periculoasă cu Obreja, chemat la DNA.
Alt spectacol grotesc îl oferă Maria Paul Vass, candidată de nevoie într-un colegiu din Ţara Oaşului. Pentru că nu a avut loc la Zalău, a îmbrăcat straie oşeneşti, şi-a luat ţetera şi îi ademeneşte pe oşeni că le va băga bunăstarea în case. Doamna Vass, mama oşenilor! Sună ca dracu’, dar această femeie crede că poate să se maimuţărească puţin. Va fi alături de fraţii Petreuş sau de cavalerii Bursei, de unde i se trage bunăstarea. Sloganul oşenesc – cad o dată, dar mă ridic de două ori – devine în gura doamnei de la ARD o ţipuritură cu accent hunic. Adică, ne-am făcut frate cu dracu’ să intrăm în Parlament!
