Vaticanul împotriva Davignonilor fără apostrof

Un interesant document a fost dat pu­blicităţii în plină criză a datoriilor su­verane din partea Vaticanului. Do­cumentul este conceput de Consi­liul Pontifical pentru Dreptate şi Pace şi deci angajează responsabilitatea Sfântului Scaun. Se intitulează "Pentru o reformă a sistemului financiar in­ternaţional în perspectiva unei au­to­rităţi publice cu competenţe universale". Din titlu – iar conţinutul con­firmă – se evidenţiază două lu­cruri: sistemul financiar internaţional este făcut responsabil de turbulenţele ac­tuale; năzuinţa papalităţii este cea i­n­tegristă dintotdeauna, soluţia fiind identificată într-o autoritate publică cu competenţe universale.

Din păcate, Vaticanul nu are în­treaga şi neştirbita autoritate morală de a pune la zid sistemul financiar in­ter­naţional, fiind implicat de-a lungul anilor în mai multe scandaluri fi­nan­ciare, unele de răsunet, în care nici mai mult, nici mai puţin a fost vor­ba de spălări de bani de către structuri mafiote notorii. Dar, după bă­trânul proverb românesc: "Să faci ce zice popa, şi nu ce face popa", este de luat aminte la cuvântul Bisericii, care, indiferent de păcatele slujitorilor ei, are totuşi în spate sute de mili­oane de oameni cu credinţă în Dumnezeu.

Documentul celor 24 de episcopi denunţă "comportamentul egoist", "cupiditatea colectivă" a sistemului financiar-bancar, precum şi acapararea de către acesta a bunurilor pe scară largă. Cauzele crizelor sunt considerate "structurale" şi "avându-şi rădăcinile în principal în opţiuni pe termen scurt şi adesea motivate politic din punct de vedere electoral". Aceste aprecieri nu au nevoie de blagoslovirea lui Dumnezeu căci sunt legitimate de concordanţa lor deplină cu realităţile. Se cer, spune documentul, "orientări strategice de politică economi­că şi financiară", a căror responsabili­ta­te să nu fie însă doar în mâna "cluburilor şi grupurilor mai mult sau mai puţin mari din ţările dezvoltate". Pare că Vaticanul nu prea agreează cluburile Davignonilor fără apostrof şi nici "liberalismul economic fără reguli sau control". Şi explică de ce! Pur şi simplu pentru că acesta "riscă să devină un instrument subordonat ţărilor care se bu­cură de o poziţie avantajoasă în plan economic şi fi­nanciar". Documentul cere cu subiect şi predicat: taxarea tranzacţiilor fi­nan­ciare pentru cre­a­rea unei rezerve mondiale destinată sus­ţinerii eco­no­mi­ilor afectate de cri­ză; recapita­li­za­rea băncilor şi cu fonduri publi­ce, dar cu condiţia unor "comportamente virtuoase" din par­tea acestora; separarea între băncile obişnuite de credit (eligibile de a strân­ge bani de la deponenţi) şi băn­cile de in­ves­tiţii, pentru ca resursele din eco­no­misiri curente să nu poată fi antrenate în operaţiuni riscante.

Este extrem de important că do­cu­mentul menţionat nu se rezumă la identificarea agentului patogen şi prescrierea tratamentului, ci avertizează asupra pericolelor ne­re­zol­vă­rii situaţiei, care se poate concretiza în explozii sociale şi politice. Vaticanul nu se dă în lături de la a afirma că, în lipsa unor măsuri economice şi politice, sistemul financiar-bancar "poate genera un climat de ostilitate crescândă şi chiar violenţă"! Fiind, din aceste motive, nevoie de restaurarea "preeminenţei politicului, ce are responsabilitatea binelui comun, asupra economiei şi finanţelor"! Dar să fie clar, autoritatea cu competenţe universale avută în vedere este una publică, şi nu cumva una privată, nici direct şi nici indirect prin cine ştie de atribute verdicţionale conferite "mâinii invizibile a pieţei" sau pur şi simplu "pieţelor", termen deliberat imprecis, care ascunde de fapt dictatul celor mai cupizi dintre cupizi.