Vechitura

Un prieten plin de poveşti mi-a dat o carte îngălbenită, cu foi din hârtie groasă, urâ­tă; la prima vedere nu prea te-mbie să o răsfoieşti. După o săptămână am dat de ea în sertar. Galbenă, cuminte şi cu titlul: Vechituri de Radu D. Rosetti. Am vrut să o răsfoiesc, dar avea  foile netăiate. A apărut prin anii ’30, nu scrie exact când. Şi de atunci nu s-a găsit nimeni să o des­chidă şi să descopere comorile care zac între paginile ei groase, urâte, îngălbenite.

Sunt povestiri despre oa­me­ni şi faptele lor de la 1918 şi puţin după. Despre lupta poporului român pentru a-şi împlini visul numit România Mare. Despre faptele de vitejie de pe front şi despre fap­tele de vitejie (citeşte artico­lele) din redacţia unui ziar din Iaşi. Şi despre patriotis­mul unui cofetar din Bucu­reşti care a profeţit România Mare: Când a intrat România în război, în mijlocul entuziasmului general, la vitrina prăvăliei sale (...) a aşezat frumos 12 cutii cu bomboane (...) „Transcarpatine, idealul naţional”, şi cutiile aveau gravate pe ele harta Ro­mâ­niei Mari, aşa cum o contemplăm mândri azi. Autorităţile i-au interzis bomboanele, dar el nu a renunţat. În ciuda tuturor, a continuat propaganda dulce. Vechitura, este acum comoara mea.