Venea o moară pe Siret

Prima: avem de-a face cu un act legitim de apărare a statului de drept în faţa unor acte de banditism organizat. A doua: avem de-a face cu o campanie de imagine pusă la cale de regimul Băsescu pentru a convinge Occidentul de hotărârea noastră în a apăra, cum se cuvine, graniţa de Est a Uniunii (Europene, nu Social Li­berale!). Nenorocirea este că, lăsând la o parte sosul retoric de rigoare, ambele opinii sunt corecte.

Altfel spus, reţele monitorizate şi ştiute de contrabandă, mari şi serioase, sunt transformate în dosare penale exact la momentul oportun. Adică după campaniile electorale şi când sunt considerate utile (dosa­rele) pentru diferite motive. Noi nu facem ordine în sisteme în mod constant şi firesc, ci în funcţie de calendarul internaţional al regimului. Vine momentul Schengen? Apare opera­ţi­unea de rigoare. Practic, statul băsescian aduce ofrande, sacrificii rituale pe altarul aderării României, ici şi colo.

Ca un om cu o anumită experienţă pe arena relaţiilor externe vă pot spune că nimeni nu se lasă păcălit de aşa ceva. Toată lumea observă, cu un zâmbet trist, asemenea potemkiade de ultim moment. Obsesiva noastră Europă îşi doreşte sisteme funcţionale permanent, nu care alegorice purtate prin spaţiile publice în mod ostentativ. Arestările de acum seamănă cu un autodenunţ al autorităţilor care confirmă opiniile franceze, germane, olandeze etc. în legătură cu vulnerabilităţile frontierei româneşti.

Pe de altă parte, în acest moment, implicarea lui Traian Băsescu în operaţiune e atât de deschisă încât mă scuteşte şi de aluzii, dar şi de bănuiala că aş avea o obsesie în a-l lega de tot ce mişcă în ţara asta. Şeful statului a zis: fiţi atenţi la luna fe­bruarie! Tot domnia-sa a reluat ideea duminică: asteptaţi până la sfârşitul lunii ca să trageţi concluzii! Altfel spus, avem de-a face cu un soi de vrăjitor care scoate iepuraşi din pălărie şi ne invită, galant, la spectacolul lui. Spectatorii vor spune însă: „Era adevărat, Băsescu a construit, într-adevăr, un sistem mafiot-clientelar”.

Statul şmecher român îşi trăieşte ultimele luni dar asta nu înseamnă că nu va lăsa ca moştenire consecinţe pe termen lung. E acel stat care în 2005, faţă în faţă cu aderarea dificilă la UE, afişa o singură problemă: alegerile anticipate capabile atunci să mărească influenţa personală a lui Traian Băsescu asupra instituţiilor. De şase ani, lucrurile merg tot aşa: agenda preşedintelui contra agendei reale a ţării. Cele două direcţii, din păcate, sunt total opuse.

Citeam zilele trecute că jandarmeria achiziţionează cantităţi mari de echipament ca să poată face faţă unor răzmeriţe. E o problemă teoretică, fireşte. Nu au loc răzmeriţe într-o ţară cu oameni mulţumiţi. Dar am aflat, iată, că acele cartuşe de cumpărat erau probabil cartuşe de ţigări şi că măştile care urmează a fi achiziţionate îi vor apăra pe jandarmi de fumul gros al tutunului de contrabandă...