Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emisiunea „Dialoguri” (TVR Cluj și TVR 3) a atins a 450-a ediție. Cu acest prilej, redactoarea Anișoara Bradea (Revista Tribuna, Cluj-Napoca) a realizat un interviu cu Profesorul Andrei Marga. Redăm o parte a acestuia.
1. Domnule profesor, apropierea Dvs. de Revista „Tribuna” este binecunoscută, rubrica „Diagnoze”, pe care o acoperiți număr de număr, este așteptată și apreciată de cititorii noștri. Dar nu despre această activitate îmi doresc să vorbim aici. Prezența în viața unei televiziuni, mai ales dacă aceasta este și una publică, cu emisiunea „Dialoguri cu Andrei Marga”, ajunsă recent la 450 de ediții, este ceva mai mult decât ieșit din tiparele audiovizuale obișnuite. Cum vă explicați această longevitate?
Andrei Marga: Trebuie să mărturisesc că nu am nici un fel de pregătire actoricească și, poate, nici dexterități de acest fel. Atunci când am fost invitat să particip la o emisiune televizată, m-a obsedat să aduc ceva ce este mai puțin cunoscut, dar cât mai util celor care mă vor privi și asculta.
Am căutat, mărturisesc, noul tematic – mai ales că, la noi, racordarea la ceea ce se petrece în lume a slăbit din nou, sub un nivel acceptabil. Și astăzi România plătește scump prețul desincronizării vieții ei intelectuale în raport cu dificultățile din propria societate și cu înoirile din lume.
Generația mea a fost preocupată în anii șaptezeci-optzeci, cum se poate observa în exprimările ei, de sincronizarea culturii din România. Personal am reluat energic tema – mai ales după ce am parcurs și înțeles operele lui Ștefan Zeletin, Eugen Lovinescu, Virgil Bărbat și ale altor sincronizatori.
Am îmbrățișat cu entuziasm studiile filosofice și sociologice contemporane. Am optat și înăuntrul lor pentru sincronizare și am făcut tot ceea ce mi-a stat în putință pentru a o promova. Am privit mereu realitățile – inclusiv cele politice – din perspectiva schimbării cu alternative mai bune. Acestei optici i-am rămas fidel. Convingerea mea este aceea că, adesea, realitatea își ascunde de fapt, prin mecanisme ce se cer identificate, adevăratele ei posibilități. Exprimările mele în spațiul public – în scris, audio, video – sunt de pe acest fundal.
Așa că, pentru a răspunde cât mai direct întrebării Dvs., aș spune fără ocolișuri că explicația longevității neobișnuite a emisiunii „Dialoguri” rezidă în sincronizarea pe care a pariat. Și, cutez să adaug, într-o filosofie deschisă spre nou și înoire, pe care o construiesc. Unul dintre volumele mele (Pragmatismul reflexiv. Încercare de construcție filosofică, Compania, București, 2017) o redă cel mai sintetic.
2. Vă mai aduceți aminte cum a demarat această emisiune?
Andrei Marga: Emisiunea „Dialoguri” a debutat la inițiativa directorului din 2001 al TVR Cluj, regretatul Ioan Mușlea. În ceea ce mă privește, eram după trei experiențe.
Încheiasem mandatul la Ministerul Educației Naționale punând în mișcare îndelung așteptata reformă cuprinzătoare a educației. Aceasta a întrunit aprecieri din partea evaluărilor interne și internaționale, încât a și asigurat închiderea, deja în mai 2000, a primului capitol al negocierii în vederea primirii României în Uniunea Europeană. Am dovedit că și în România se pot face reforme benefice, cu viziune, cu idei chibzuite și cu respect al fiecăruia, fie el și de altă opinie sau chiar oponent.
În 2001, am fost ales, fără să-mi fi depus candidatura, președinte al PNȚCD. Am încercat să modernizez un partid care plătise prețul enorm al persecuțiilor de după 1947 (cum se poate vedea în volumul A. Marga, Ieșirea din trecut, Alma Mater, Cluj-Napoca, 2002). Era un partid care avea atuul promovării politice a criteriilor morale și șanse de contribui la democratizarea țării, dar care nu ieșise dintr-o concepție caducă și dintr-un tradiționalism vetust. Am și elaborat noul Statut al partidului și Programul său, care se pot citi și astăzi. Dar, cu tot sprijinul internațional, mai ales din partea creștin-democrației germane, nu am putut calma egoismele și conflictele sinucigașe de la vârful partidului și mi-am anunțat demisia.
Am rămas angajat fără rezerve de partea democratizării, de care România are vitală nevoie și astăzi. Am considerat și consider că democrația carpatică mai are de făcut pași mari, începând cu reforma justiției și cu normalizarea organizării statului și a relației puterilor sale. Ambele aveau și au nevoie de o concepere pricepută și riguros pliată pe interesul public – nicidecum pe interesul unor inși și grupuri, cum au rămas, din păcate, și astăzi. Eram foarte solicitat de diverse instituții internaționale, la dezbaterile cărora participam susținut cu analize și idei proprii, cum documentele atestă. Î
În acest context, domnul Ioan Mușlea m-a invitat să realizăm o emisiune periodică. Ea urma să fie avocată a unei democratizări efective. Directorul TVR Cluj a fost primul interlocutor. De aici a plecat totul! Directorul ulterior, Romeo Couți, a decis să fie o emisiune săptămânală, iar acest format vine din 2002 până azi.
Directorul a și făcut față atacurilor unor activiști cu pregătire sumară, care își închipuie că participarea la dezbaterea publică trebuie să fie neapărat partinică. Poate fi și așa, dar ar fi rudimentar! Sunt, din nefericire, oameni care nu pricep că schimbarea de guvern, mai ales când se face cu legitimitate dubioasă, cum se petrec lucrurile mai nou în România, nu schimbă în fapt calitatea cuiva. Nimeni nu devine posesor al adevărului prin aceea că ajunge la guvernare. Nici mai mare ziarist sau cugetător prin schimbarea de guvern! Ba chiar s-a confirmat recent în România că „schimbarea șefilor nu face decât să aducă alți nepricepuți la decizii!” Or, alternativa democratică la guvernare nu ar trebui să implice „modificarea” adevărurilor și siluirea realităților. Împreună cu directorul, cu redactorul Sebesi Karen și colaboratorii lor, am respins sectarismul în numele acestei convingeri mature.
3. Formatul emisiunii s-a schimbat, dar nu foarte accentuat în toată această perioadă. Care au fost temele abordate în diferite perioade?
Andrei Marga: Se înțelege că pe parcursul celor aproape douăzeci de ani și, de fapt, al celor patrusutecincizeci de emisiuni, am dezbătut enorm de multe teme. Listarea lor ar lua spațiu. Grija mea și a TVR Cluj a fost să fie teme percepute de către telespectatori ca fiind legate de viața lor, să aducem în față nu clișeele dezbaterii din jur, ci puncte de vedere vii, să abordăm cu curaj și deschidere subiectele și să venim cu întrebări și răspunsuri noi.
Tematica politică nu putea lipsi și a fost acoperită pe larg. Nu putea lipsi economia din discuție și am atras atenția asupra carențelor privatizării și apoi ale dezvoltării din România. Construcția statului a fost mereu în atenție – mai ales că, din nefericire, democrația din țara noastră intra deja în 2004 în derapaje, iar după 2014 a luat-o pe ruta „statului disciplinar”. Educația a fost temă predilectă în condițiile declinului profesionalizării și al „fugii de educația din țară”, ce se petrec în România actuală, pe fondul extrem de grav al celei mai vaste emigrații dintr-o țară în timp de pace. Evoluția din științe, filosofie și religie este extrem de spectaculoasă în ultimele decenii și am consemnat-o, de asemenea, semnalând, totodată, declinul vârfurilor intelectuale din România actuală.
În timpul aflat la dispoziție, am căutat să fac accesibilă împrejurarea că trăim într-o lume prolifică și promițătoare, destul de pângărită de nepricepere la decizii, de rapacitate și răutate, oricum, nemulțumitoare, dar, totuși, creativă. Au fost și multe emisiuni cu personalități internaționale – din acestea a rezultat și volumul meu, Dialoguri (Presa Universitară Clujeană, 2008). Aceasta în anii 1993-2012, în care Universitatea clujeană și municipiul mai atrăgeau vârfuri intelectuale mondiale – atracție pe care, așa cum se poate constata pe documente, am asigurat-o.
4. Protagonistul, invitatul permanent, prin prisma unei producții de televiziune, ați fost Dvs., dar moderatorii s-au mai și schimbat.
Andrei Marga: Interlocutori oarecum oficiali din partea TVR au fost Ion Mureșan, Ovidiu Pecican, Cristina Nistor. Longevitatea excepțională a avut-o talentatul redactor Karen Sebesi. Fiind de formație teatrolog și ziarist, domnia sa știe cel mai bine canoanele exprimării televizate și mă las bucuros în seama dânsului. El vine dintr-o experiență culturală și profesională demnă de întreaga prețuire. Cumpănirea sa și atitudinea rațională sunt mereu încurajatoare.
5. Ați ajuns de curând la ediția cu numărul 450. Este mult, este puțin?
Andrei Marga: Nu am alergat după cifre. Dar s-a atins, se pare, o lungime neobișnuită a unei emisiuni cu protagonist în TVR. Peste toate, consider că o emisiune de televiziune nu este substitut nici al eseisticii personale, nici al cuvântării electorale și nici al prelegerii universitare. Ea este ceva diferit – fiind parte directă a dezbaterii publice.
Nu vreau să judec eu longevitatea sau perisabilitatea unei emisiuni. Alții se cade să o facă. Ceea ce m-a interesat pe tot acest traseu a fost utilitatea respectivei emisiuni. Așa cum arată dezbaterea din România actuală, este încă mult de lucru pentru a instala o dezbatere publică la propriu. De aceea, cred că asemenea emisiuni, ale mele sau ale altor temerari, pot fi utile și se cuvin cultivate. Se cuvin cultivate odată cu cultivarea informării cuprinzătoare și exacte în subiecte și a integrității ca valori conducătoare. La drept vorbind, nu poate fi democrație fără dezbatere publică intensă și cultivată a oamenilor integri.
6. Ați aduce îmbunătățiri emisiunii, din punctul Dvs. de vedere?
Andrei Marga: Tot timpul se pot aduce îmbunătățiri la o emisiune bazată pe libertatea întrebărilor și spontaneitatea răspunsurilor. Bunăoară, sfera subiectelor emisiunii a fost și este extrem de largă. Poate că ar fi util să ne concentrăm pe cicluri gen „Viitorul României”, „Ce-i de făcut?”, „Cum să creăm creatori?”, „Starea drepturilor și libertăților”, „Ce este statul drept?”, „De la independența justiției, la justiție propriu-zisă”, „Lumea în care suntem”, „Noua ordine a lumii”, „Descoperiri și invenții care schimbă lumea”, „Noile provocări la adresa valorilor”. Poate că ar fi util să trecem la o emisiune bazată pe întrebările telespectatorilor – fie ele și de natură ceva mai generală privind viața oamenilor în societățile de astăzi, societăți care își agravează acum neajunsurile. Am putea realiza asemenea emisiuni, ce presupun o anume sinteză culturală și viziune. Oricum, mă gândesc la multe variante pe direcția exprimării cetățenești într-un stat de drept democratic. Accentuez – stat de drept democratic. Căci, vedem bine, de la stat de drept, la stat drept este o distanță, iar state de drept, cum se spune cu neglijență vinovată în zilele noastre, au fost și unele dictaturi.
7. „Dialoguri cu Andrei Marga” sunt apreciate în țară și, cum am observat, și peste hotare. Așa reiese din nenumăratele comentarii, mesaje care apar în spațiul public foarte des. Vă gândiți să propuneți un alt format pentru emisiune?
Andrei Marga: Mă bucur sincer că emisiunile au deja un public al lor. Formatul emisiunii, incluzând spațiul de emisie și orele de difuzare, nu-l decid eu, ci televiziunea gazdă. Dacă aș decide, atunci aș mări emisiunea la 45 de minute și aș aduce în studio, pe lângă moderator și subsemnatul, un invitat de vârf, din țară sau din afară, în funcție de subiect. Dinamismul și conținutul lămuritor al discuției ar spori. Iar tehnic, în condițiile expansiunii online, o asemenea emisiune este acum posibilă.
8 . Nu vă gândiți și la o selecție bazată pe emisiunile difuzate pentru a le cuprinde într-un volum?
Andrei Marga: Nu m-am ocupat până acum de selecție – deși tot mai mulți mi-o propun. Ar putea fi, desigur, și o cronică a acestor ani. Nu m-am ocupat din motivul simplu că exprim opinii în mai multe publicații periodice și lucrez cu multe edituri, la solicitarea mea sau a acestora. Opiniile mele sunt astfel, din partea mea, publice.
Cât de mult se citește în România actuală este, din păcate, un subiect de asemenea grav, dar e un alt subiect. Nu stărui aici asupra lui și asupra consecințelor în societate ale vorbitului fără citit, ale opiniei neinformate și ale ținerii de vorbă pe teme demult lămurite.
O carență în viața României de azi vine din aceea că istoricii nu stau în arhive, încât nici de Centenar nu s-a scris profesionist și impecabil istoria ultimului secol de viața țării. Se scrie iarăși istorie propagandistică, chiar liricoidă, poate și istorie comercială, în locul istoriei istorie. Pe acest fundal, mulți se lansează în considerații improvizate, dacă nu chiar contrazise de reconstituiri precise, în loc să caute soluții democratice la neajunsurile actuale și să asigure astfel dezvoltarea țării. S-a ajuns ca trecutul să fie manipulat copios, în loc să fie lămurit fără resturi și să se poată astfel merge cu fruntea sus înainte, cum fac de mult țări din regiunii.
Încerc momentan să fac față propunerilor de a publica o selecție din emisiunile televizate, tipărind un volum de Interviuri. Tipăresc, de asemenea, un volum cu titlul Etica actuală. Acesta va permite exprimarea construcției mele filosofice și pe planul eticii, după ce ea se regăsește în teoria științei, teoria societății, filosofia dreptului, filosofia politică, filosofia religiei, filosofia și politica educației, teoria artei și, desigur, în istoria filosofiei. Volumul de etică – concentrat pe valorile demnitate umană, grija față de altul, onoare, integritate – îi va permite cititorului, de asemenea, să sesizeze mai exact angajamentele din dialoguri.
Când mă gândesc la angajamente, îmi vine mereu în minte o contrapunere pe care o datorăm lui Max Weber. În Predica de pe Munte, Iisus cerea să nu i se răspundă puterii cu mijloacele puterii. Știm, însă, prea bine din istorie că, în raport cu puteri malefice, nu dă rezultate decât puterea oamenilor solidarizați. Pe de altă parte, știm că politica ce nu lasă loc valorilor morale – politică pe care o vedem extinzându-se în jurul nostru azi – nu rezolvă mare lucru. Mai devreme sau mai târziu, politica fără morală eșuează, iar democrația fără democrați însuflețiți de valori derivate din grija și iubirea aproapelui se anulează singură. Anvergura neajunsurilor și pericolelor tot mai grave ne face să ne asumăm acest adevăr profund.
Andrei Marga
