Ziua Eroilor

Câţi dintre noi ştiu că la 28 mai este Ziua Eroilor şi se cinsteşte memoria celor care s-au jertfit pentru România? În România sunt 153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.

Astăzi este desuet în ţara noastră să vorbeşti despre demnitate naţională, exemplul înaintaşilor, onoare militară, sacrificiu pentru se-meni. Mulţi dintre aceşti eroi au fost şi ei victimele politicienilor vremii, când patrioţi de interes au dat gata furniturile şi planurile Armatei, încât, cum se întâmplă la noi, venirea războiului ne-a găsit nepregătiţi.

Oamenii în uniformă nu-şi revendică statutul de erou în momentul în care îşi respectă jurământul militar, când nu fac politică şi nici afaceri, pentru că aşa le cere statutul. Oamenii în uniformă, împotriva cărora sunt asmuţite alte categorii profesionale, nu-şi iau jucăriile şi pleacă în momentul în care nu le convine ce soldă au şi nici nu declanşează greva generală.

Într-o peşteră din Afganistan, un militar român păşeşte cu degetul pe trăgaci într-un hău al morţii. Se face lumină doar când gloanţele iuţesc în cadenţă spre năluci aspre. În buzunarul de deasupra inimii, militarul are lipită de corp fotografia soţiei şi copiilor. Îi va strânge în braţe în gând când îşi va termina misiunea.

Acasă, nişte politicieni se ceartă ca ţaţele. Au libertatea de a se bucura de statutul de oameni de vază ai unei ţări membre NATO şi UE, care are şi obligaţii. În acelaşi timp, îşi freacă mâinile pentru că investiţiile străine au crescut de aproape zece ori pentru fiecare an de când suntem membri ai Alianţei. Militarul este undeva departe, iar politicienii n-au chef să-i simtă praful de puşcă din gură şi de pe mâini.

Ei n-au vreme nici să-l asculte pe poliţistul care, ascuns într-o reţea de crimă organizată şi, astfel, cu viaţa ameninţată şi peste orele de program, trage semnale de alarmă. Ei nu-l văd nici măcar pe agentul de circulaţie, care într-un vacarm copleşitor, la 40 de grade sau pe ploaie torenţială, ţine, în mijlocul intersecţiei, loc de asfalt de calitate presărat peste şoseaua furată.

Habar n-are că poliţistul de la "Urmăriri" şi cel de la "Investigaţii Criminale" nu ajung acasă cu săptămânile, primul încercând să aducă lângă mama lui vreun copil dispărut şi, în acelaşi timp, să prindă şi un urmărit general, iar al doilea să-i întindă capcane unui criminal în serie.


De criminaliştii care se-apleacă asupra oricărui detaliu şi oricărei amprente, încă de multe ori cu ustensilele de pe vremea lui Sherlock Holmes, n-au auzit decât din filmele cu NYPD. Cu poliţiştii de la economic sunt mai familiarizaţi, mai ales când le cer şefilor acestora să îngroape vreun dosar şi, dacă nu se poate, să-i mute în celălalt colţ de ţară.

Politicienii noştri îl ignoră pe jandarmul care încasează toată ura socială atât la mitinguri, cât şi la meciurile din Liga lui Mitică şi-i bun să care cu cârca sinistraţi la inundaţii. Pompierul care se-aruncă în foc, de multe ori sinucigaş, ca să smulgă din flăcări orice răsuflare a vieţii e condamnat să alerge spre incendiu cu cisterne ruginite de 30 de ani.

Pentru politicieni nu există pirotehnicianul care deznoadă firele ucigaşe ale unei bombe cu răbdarea unui neurochirurg. Nu există nici vânătorul de munte care-l salvează de pe creste pe turistul rătăcit. Pentru politicieni, pilotul şi rachetistul, care apără cerul României, sunt doar de decor şi pentru umflat conturile din comisioane pentru achiziţii.

Eroii merită respectul nostru. Le putem mulţumi cât sunt în viaţă. Un politician care a intrat în politică doar pentru a avea putere şi a se umple de bani, şi nu pentru a face şi pentru români câte ceva, nu ştie că toţi aceşti oameni în uniformă şi-au ales profesiile respective şi pentru a se dărui. Darul nu ţine de orele de program. Altfel, degeaba tresari la căpătâiul unui coşciug peste care este întins drapelul tricolor când colegii celui trecut în nefiinţă în misiune, cu lacrimi în ochi, trag salvele de onor.