Blocadă navală împotriva Libiei

Coaliţia şi-a continuat bombardamentele punctuale asupra infrastructurii militare libiene, pentru a face imposibilă orice reacţie a forţelor loiale lui Gaddafi. După centrele de comandă, radarele şi sistemele antiaeriene, raidurile forţelor interna­ţionale s-au concentrat şi asupra bazelor navale ale regimului de la Tripoli. Anihilarea capabili­tăţilor militare maritime ale Libiei are rolul de a face imposibile acţiuni de "pe­deap­să" ale vaselor de luptă ale lui Gaddafi împotriva traficului naval obişnuit din Marea Mediterană. Astfel de acţiuni ar putea produce în pri­mul rând victime umane pe navele comerciale care tranzitează zona, dar şi pierderi materiale. În acelaşi timp, nave de luptă ale ţărilor participante la punerea în practică a rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU instituie o blocadă navală care să facă imposibilă libertatea de miş­care a Marinei militare libiene. Pe lângă acest lucru, atacurile aeriene împotriva bazelor maritime şi blocada navală urmăresc şi să pre­în­tâmpine într-o cât mai mare mă­sură o catastrofă ecologică săvârşită intenţionat de ar­mata libiană şi care poate consta în deversări voite de petrol în Marea Mediterană, precum şi în incendieri.

Realizarea acestor misiuni pregăteşte terenul şi pentru o eventuală acţiune terestră pe care Consiliul de Securitate al ONU ar putea-o autoriza, în cazul în care trupele lui Gaddafi vor continua să ducă operaţiuni împotriva civililor protestatari. O debarcare rapidă ar fi posibilă mai ales prin Benghazi, oraşul ieşit de sub autoritatea colonelului Gaddafi. Tocmai de aceea trupele libiene încearcă să recucerească oraşul şi, concomitent, să producă haos. În acest sens se observă că forţele pro-Gaddafi desfăşoară şi operaţiuni informaţionale în scopul amintit. Un exemplu poate fi faptul că la 21 martie chiar BBC cita un lider al rebelilor care spunea că Gaddafi a trimis în oraşul Misrata 200 de lunetişti. E puţin probabil ca un lider al rebelilor să aibă informaţii de acest gen, mai ales că este vorba de deplasarea unor luptători de elită, care înaintează în grupe mici, de multe ori independente unele de altele, şi nu a unei coloane de tancuri uşor observabile. În acest caz, nu este imposibil ca mesajul să fi ajuns dinadins de la militarii lui Gaddafi la rebeli pentru a şoca.

În cursul zilei de ieri a fost semnalată prăbuşirea unui supersonic al coaliţiei de tip F-15. Un reprezentant al Comandamentului Africa al SUA a anunţat la scurt timp că prăbuşirea a fost cauzată de o problemă tehnică. În desfăşurarea unei campanii militare, orice mesaj este atent filtrat. Dacă în mod obişnuit a spune că o defecţiune tehnică a provocat căderea unui supersonic este considerată o palmă dată producătorului şi celor care întreţin aparatul de zbor, în cazul operaţiunilor reale scopul scuză mijloacele. Este foarte probabil ca acel F-15 să fi avut o problemă tehnică, dar există şi posibilitatea ca avionul să fi fost, de fapt, doborât. Acest lucru ar ridica semne de întrebare asupra eficienţei loviturilor aeriene date de coaliţie asupra sistemului antiaerian al lui Gaddafi şi ar provoca schimbări operaţionale, întrucât forţele regimului de la Tripoli reuşesc încă să mascheze capabilităţi importante. Ceea ce denotă faptul că Gaddafi şi-a pregătit îndelung strategia.