NYT : Nepopularul Băsescu seamănă cu Ceauşescu

Cotidianul New York Times îl compară, nici mai mult, nici mai puţin, pe şeful de la Cotroceni cu fostul dictator comunist Nicolae Ceauşescu, alungat de la putere prin revolta maselor în decembrie 1989 şi executat câteva zile mai târziu, chiar de Crăciun, la Târgovişte.

Această comparaţie oarecum controversată se pare că i-a fost inspirată cotidianului newyorkez de către recentele revolte de la Bucureşti, extinse apoi în mai multe oraşe ale ţării. Protestele au fost provocate de demisia secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii, medicul Raed Arafat, în urma unui scandal privind un controversat proiect de lege pentru privatizarea sistemului de sănătate publică. Sub presiunea protestelor, proiectul a fost retras, iar popularul Arafat, un medic de origine palestiniană, care a pus bazele primului sistem de Urgenţă performant în România, a fost repus în funcţie, după ce a renunţat la demisia sa.
Cotidianul NYT a consemnat: „În tim­pul recentelor proteste din Ro­mânia, lozincile, pancartele şi cântecele protestatarilor din Bucureşti făceau o comparaţie a tot mai nepo­pularului şi chiar mai autoritarului preşedinte Traian Băsescu cu defunctul dictator Nicolae Ceauşescu”.

Consemnările cotidianului ame­rican despre România sunt făcute într-o analiză mai largă referitoare la modul în care fostele ţări din Europa aflate sub dictatura comunistă au reuşit să încheie răfuiala cu acel trecut odios.

Polonia, campioana
În opinia analiştilor americani, Polonia este de departe ţara care a reuşit cel mai bine să încheie răfuielile cu trecutul comunist, societatea preferând să-l dea uitării şi să meargă mai departe. Este una dintre cele mai mari realizări ale Poloniei după căderea Cortinei de Fier. NYT dă un exemplu recent despre modul cum s-a produs acest lucru. „Un tribunal din Polonia a hotărât luna trecută că liderii comunişti care au decretat legea marţială în decembrie 1981 făceau parte dintr-o  «grupare crimi­nal㻄, scrie publicaţia americană.

Totuşi, sentinţele nu au constat în pedepse grele pentru cei care s-au făcut vinovaţi. Generalul Czeslaw Kiszczac, ministrul de Interne în acea vreme, a primit o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, iar generalul Wojciech Jaruzelski, fostul lider comunist al Poloniei, care decretase legea marţială, a fost declarat de medici ca fiind „prea bolnav ca să participe la judecată”. Totuşi, simbolic, aşa s-a mai încheiat un capitol de „reconciliere” cu trecutul comunist al Poloniei. New York Times citează explicaţia preşedintelui Institutului de Istorie Naţională a Poloniei, Lukasz Kaminski: „Pentru a ne putea apăra pe viitor de alte regimuri tota­litare, va trebui să înţelegem cum au funcţionat acestea în trecut. Este ca un vaccin”.

În Bulgaria, o altă ţară care luptă cu trecutul comunist, noul preşedinte a promis că îi va rechema de la post pe ambasadorii şi diplomaţii bulgari din străinătate care au colaborat cu fosta securitate comunistă. De asemenea, recent, bulgarii au descoperit că 11 din 15 episcopi de rang înalt au fost agenţi ai Poliţiei secrete din fostul regim comunist.

În Macedonia însă, care a făcut parte din fosta Iugoslavie, Curtea Constituţională a suspendat temporar planurile Guvernului de a extinde cercetările asupra foştilor agenţi şi colaboratori ai regimului comunist.

Albania, una dintre cele mai sărace ţări ale Europei, după cum scrie NYT, a deschis în Muzeul  Naţional un pavilion consacrat abuzurile comise în timpul regimului comunist al lui Enver Hoxha, iar Letonia a respins, săptămâna trecută, propunerea de a declara limba rusă ca fiind a doua limbă oficială a ţării.

Ungaria a fost mai vehementă, noua Constituţie, destul de controversată de altfel, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie, a respins expres validitatea prevederilor constitu­ţionale comuniste, deschizând astfel calea pentru judecarea celor care s-ar face vinovaţi de crime comise asupra poporului în perioada comunistă.

Voinţa germană
Germania a fost una dintre ţările care au arătat cea mai mare voinţă de a rezolva probelemele trecutului comunist. La germani nu a fost numai reconciliere, ci şi Reunificare, după decenii în care una şi aceeaşi ţară a fost împărţită între Est şi Vest. Arhivele fostei Poliţii a RDG, STASI, au fost refăcute din bucăţi şi date pu­blicităţii, iar, recent, cancelarul german Angela Merkel a numit ca preşedinte al ţării un pastor din fosta Germanie comunistă, Joachim Gauck, care a lucrat la recuperarea acestor arhive şi care, acum, în noua funcţie în care va fi numit în curând, va reprezenta cea mai înaltă autoritate morală a Germaniei, o ţară unde preşedintele are numai o funcţie onorifică.

Reconcilierea cu trecutul este totuşi una dintre marile probleme care planează deasupra Europei postcomuniste de mai bine de două decenii. Însă, astăzi, această experienţă a căpătat rezonanţă globală, trecând graniţele fostei Europe comuniste şi ajungând acum până în ţările arabe, care, sătule de dictatură sub toate formele ei, au declanşat o surprinzătoare mişcare prodemo­craţie – binecunoscuta „Primăvară arabă”. Unele dintre aceste ţări au scăpat de ea, altele încă se luptă, iar altele mocnesc.