Poveste de viaţă: Boschetar, pierdut pisică, ofer recompensă

S-a întâmplat la San Francisco: Daniel Harlan, un bărbat slab, cu barba încărunţită obişnuia să bată străzile marii metropole americane de pe Coasta de Vest însoţit de o pisicuţă cârnă, de rasă himalaiană, pe nume Samantha. De curând însă omul fără locuinţă a rămas singur. Samantha a dispărut, iar el crede că a fost furată. "Voi plăti o recompensă aceluia care mă va ajuta s-o găsesc", asigură el.

La cei 58 de ani, Harlan poate spune că a avut o viaţă grea. Se vede pe faţa lui. Iar pisica era singurul său prieten. Fratele lui Harlan, Stepehn Kant, fermier care locuieşte în statul Oklahoma, declara pentru cotidianul San Francisco Chronicle că pisicuţa "este singurul lucru de care îi pasă cu adevărat" acestuia.

Vineri, când Harlan s-a dus să cumpere ceva de mâncare pentru el şi prietena sa fără grai, cineva i-a luat-o pe Samantha din tabăra de boschetari unde locuia, deşi mica felină era legată de cort. Bărbatul a început s-o caute. În zadar. Luni, omul fără adăpost a reclamat la poliţie: "Cineva a dezlegat-o şi a luat-o". Dar nimeni de la poliţie nu şi-a făcut timp să caute pisica unui boschetar. S-a dus apoi la Protecţia animalelor, la adăposturi pentru pisici. Nimeni nu a văzut-o pe Samantha. Harlan nu s-a lăsat bătut şi s-a dus la ziar să dea un anunţ în speranţa că cineva va recunoaşte pisicuţa în fotografia publicată. "Pun pariu că cineva a furat-o ca s-o vândă pentru bani", spune el. "Este o pisică foarte scumpă. Am plătit pentru ea 2.200 de dolari în Oklahoma, cu patru ani în urmă, când aveam bani", explică Harlan, care bea rareori.

Acum, tot ce i-a rămas pe lumea asta este un ajutor social de 975 de dolari pe lună, un sac de dormit şi un telefon mobil. "Dacă o să mă sune cineva, o să-i dau o recompensă. Pe bune", insistă el. (Mihaela Mătăchiţă)