La Folk You! "Nu uita că eşti român!"

Cea de-a cincea ediţie de Folk You! se desfăşoară la Vama Veche sub titlul Festivalul de Folk Florian Pittiş. Un omagiu adus aceluia care cândva a impus, cu mână de fier înmănuşată-n catifea, conceptul de "poezie a muzicii tinere". Îi mulţumim, cu tot ce avem mai luminos în suflete. I-a mulţumit şi Nicu Alifantis, la începutul şi la finalul unui concert de neuitat, târziu, în noapte...

Moţu Pittiş iubea tinerii. Îi plăceau talentul, îndrăzneala (nu tupeul!), curajul lor de a arăta că sunt buni, poate chiar mai buni decât maeştrii care le-au îndrumat paşii. Moţu nu se temea de tineri, şi asta se simţea. Îi trata firesc, colegial, normal. Pentru că Moţu ştia să acorde şanse. Iar asta e concluzia la care ajungi atunci când ştii că trebuie să rămână cineva în locul tău, cel puţin la fel de bun ca tine. Poate nu toată lumea a înţeles asta cât Florian Pittiş a fost printre noi. Au înţeles însă aceia care-i continuă demersul. Ediţia din acest an îi poartă numele. Seniorii şi juniorii folkului şi-au scos pălăria în faţa spiritului său, care ne-a învăluit pe toţi în Vamă.

PREMIERE
O ediţie plină de premiere avem în acest an. De la tinerii aspiranţi până la foarte cunoscuţii artişti prezenţi pe scena Folk You! Joi seară, noapte şi dimineaţă - pentru că, da, spectacolul s-a terminat la ora 3:00 a dimineţii! - au urcat pe scenă "copii" de care sigur vom mai auzi. Au fost şi featuring-uri inedite, create ad-hoc pentru această sărbătoare de muzică bună. Au fost clipe de graţie, în care artişti şi spectatori s-au surprins unii pe ceilalţi. Acele momente în care totul sau nimic nu mai contează, când orice cuvânt devine inutil, în timp ce spiritul se bucură.

După Ana Maria Bordean, Adi Lupu şi Emil Zota (câştigătorul trofeului Om Bun 2008), a venit rândul lui Jul Baldovin (foto sus). Vă sună cunoscut numele, chiar dacă nu sunteţi ieşeni? L-aţi auzit vreodată, poate, cântând la chitară alături de Mircea Vintilă? Ori v-a trecut pe la urechi informaţia conform căreia este singurul din România care cântă "finger style"? Băiatul ăsta care te duce cu gândul la unul dintre componenţii trupei Extreme, ca facies şi atitudine, emană talent prin toţi porii. Am bănuit asta din clipa-n care l-am văzut cum se transfigurează, atingând chitara ca pe-o iubită, care-i răspundea scoţând sunete de fericire. Presupunerea mi-a fost confirmată când "meseriaşul" Dinu Olăraşu, un adevărat idol al tinerei generaţii, l-a luat pe scenă să-l acompanieze-n minirecital. Aşa că acela care cântase cu câteva minute înainte despre mierea din flori şi fluturii albaştri acum performa, cu voce şi chitară, împreună cu creatorul imnului Folk You! A fost doar preludiul unei nopţi magice...

Eugen Avram a cântat într-o primă fază singur, decretând: "Indiferent de ce spune lumea, ne vom da mâna şi vom dansa", apoi "ducându-se ades cu gândul, prin veacuri înapoi", căutându-l pe dragul nostru Vali Sterian.

CEA MAI FRUMOASĂ ZI
Andrei Păunescu a readus în actualitate stilul şi piesele trupei Totuşi iubirea, împreună cu câţiva dintre instrumentiştii săi. Apoi, am văzut din nou "caşcaval la telejurnal", servit cu artă şi umor de Alexandru Andrieş. Au fost şi prime audiţii, printre care "Capul şi gâtul". Cu modestia şi timiditatea specifice, cantautorul şi-a exprimat teama că noile piese ar putea să nu placă publicului... Le-a plăcut, aşa cum a fredonat împreună cu Alexe "Zile egale", "E război", "Ioane, îmi place Tamara", "Cea mai frumoasă zi"... şi am fost cu toţii de acord, cântând într-un glas, "Mi-am dorit de când mă ştiu să am casă la Sibiu, nici pe Mureş, nici pe Jiu"... Apoi, din întuneric s-a auzit glasul inconfundabil al lui Moţu Pittiş recitând ca nimeni altul poezia lui Mircea Dinescu "Sunt tânăr, doamnă". Primul intermezzo între lumi...

Poate că avem nevoie de şocuri ca să ne convingem că nu-i totul pierdut pentru noi, ca oameni şi ca naţie. Poate că nu toţi am învăţat să le acordăm credit celor mult mai tineri decât noi, considerându-i uneori superficiali şi autişti. În Vamă, au stat pe nisip, pe plaja de la Corsarul, mii de tineri. Nimeni nu i-a obligat să vină. Nimeni nu le-a pus tricolorul românesc în braţe şi nu le-a sugerat să-l fluture şi să-l arate cu mândrie, ca pe un trofeu obţinut cu trudă. Nimeni nu i-a forţat să se ridice în picioare şi să cânte împreună cu Ştefan Hruşcă "Nu uita că eşti român!", "Tu, Ardeal" şi "Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal". Şi totuşi, generaţia ce va să vie a făcut toate astea. Spontan şi natural. Au cântat într-un glas cu Hruşcă, pentru prima oară pe scena Folk You!, cântecele care le-au înseninat tinereţea părinţilor lor: "Săracă, inima me", "După pui de moroşan", "Bieţi lampagii" (un bis fabulos), "Ion Roată" (in memoriam Valeriu Penişoară), "Sculaţi, gazde" (un cântec de debut, din 1974!), "Nunta de flori" (un omagiu adus prieteniei sale cu poetul George Ţărnea), "Rugă pentru părinţi" (o cutremurătoare rugăciune compusă de Adrian Păunescu). Pentru părinţii care i-au crescut frumos şi care, poate, mai trăiesc doar în gând... Ştefan a promis că mai vine din Canada să ne cânte, dacă mai e invitat. Invitaţia e deja trimisă! Aşteptăm răspuns ASAP!

MENIREA FOLKULUI
Altă premieră, altă surpriză. Tinerii o iubesc, pentru că ea e ca ei. Îi admiră originalitatea, talentul şi îndrăzneala de a fi refuzat un contract important cu Cirque du Soleil, pentru că n-a vrut să cânte ce-i impuneau angajatorii. Ar fi fost şi păcat s-accepte... Pentru că Ada Milea e Ada Milea. Punct. Colinde în stil propriu, Mioriţa corectată şi adăugită... În concluzie, "somn uşor, dormi, raţiune, că prezentul nu se pune!", cu alte cuvinte, "mama ei de viaţă rea"... şi multe bisuri...

Trupa Poesis, o poezie frântă, ca inimile noastre, când am aflat că se despart, reîntregită acum, prin venirea temporar în ţară a lui Eugen Baboi. El i s-a alăturat lui Marius Baţu special pentru această seară de vis. Sună bine, dau bine împreună... Un remember al anilor '80-'90, cu tot ce a însemnat Cântecul şoptit al lui Zaharia Stancu. Acela cu "soarele apune după nişte măguri şi răsare-n flăcări din mare...". Hei, hei, hei!

"Femeia ideală are sânii mari/ Putem plusa cum că-i are mai tari/ Femeia ideală nu o face pe bani/ Dar ştie să se ferească de golani/ Femeia ideală are capul pătrat/ Ca să-l poate sprijini de bărbat". Ei bine, nu, n-aţi nimerit pe un site de matrimoniale. Ei sunt Ţapinarii şi versurile le aparţin. E vorba despre femei. Despre ironie. Despre clişee şi false valori. Despre viaţa însăşi. Ţapinarii cântă despre toate astea ca şi când ar vorbi cu cel mai bun prieten. Poate asta e şi menirea folkului...