Chimistul Ioan Istrate, urmaşul lui Nostradamus

VIZIONAR ● Omul care a anunţat cutremurul din ’77 şi căderea lui Ceauşescu
Pe lângă glorie, există şi o latură ingrată a vieţii de vizionar. Vorbitul de-a surda. Presimţind evenimente de obicei rele (atentate, cataclisme, asasinate), vizionarii s-aşteaptă să-i iei în seamă şi eventual la recunoştinţă. N-au parte de nici una. Dar nici n-am întâlnit vizionar torturat de nenorocirile ce-i trec prin minte sau de indiferenţa semenilor. Te-ai aştepta s-o ţină tot într-un hohot de plâns. Dimpotrivă, au un optimism de căpiat: să vezi ce cutremur mare vine!


Nostradamus a fost un om de ştiinţă remarcabil. Medic, farmacist, cosmetician. Cât a fost un tip normal n-a bănuit că o să-şi piardă nevasta şi cei doi copii din cauza ciumei. Nici că în partea a doua a vieţii va deveni un fel de madame Valmy, cu firmă de cosmetice la doi paşi de Avignon, că va lua o văduvă bogată, cu care va avea şase copii. De aici s-a rupt filmul. Cum a dat de bani, cum l-au lovit catrenele profetice. Astfel şi-a câştigat faima între contemporani. Cu profeţii pentru următoarele sute de ani, pe care ăia n-aveau cum să le verifice. Îl divinizau cutremurându-se ca fraierii aflând că se vor întâmpla unii ca Stalin, Hitler... Înălţătoare a fost doar posteritatea lui Nostradamus. Vizionarii sunt nişte inşi remarcabili, dar incapabili să dea informaţii exacte ca în mersul trenurilor. Li se recunoaşte supradotarea extrasenzorială, însă nu le foloseşte la nimic.


SĂLTAT DE SECURIŞTI. Clarvăzătorul Ioan Istrate este tot un fel de Nostradamus, cu sincera recunoaştere a unor specialişti în paranormal. Are la "activ" cutremure, atentate, fenomene naturale şi e autorul a două cărţi de profeţii, cu clarviziuni politice care i-au dat chiar de furcă. A "văzut" atentatul de la 11 septembrie, dar cum să-i anunţi pe americani că paranormalul Istrate din România a primit informaţii că vor fi bombardaţi?

Inginerul Ioan Istrate povesteşte că prevestise, între altele, seismul din ’77 şi căderea lui Ceauşescu. Prin ianuarie-februarie ’77, se vorbea insistent prin Bucureşti că s-ar apropia un cutremur. Umbla zvonul că un inginer chimist ar fi simţit nu ştiu ce chestie. Era Istrate. L-a săltat Securitatea şi a vrut să-l bage la nebuni. Că sperie lumea cu cutremurul. După vreo lună securiştii l-au umflat din nou, să spună de unde a ştiut. N-auziseră de paranormal. De căderea lui Ceauşescu n-a avut curajul să vorbească. Mărturie stau însă mesajele primite încă din tinereţe, strânse în primul volum "România şi lumea în timp".


CUM ÎI VIN PROFEŢIILE. Prima mea întâlnire cu Istrate a dus la o întâmplare de pomină, în ’99. Spunea că are toate datele că în Bucureşti va fi un mare cutremur. Mai tare ca ăla din ’77. Mai apăruse şi unul Hâncu, care anunţa cu entuziasm tot un mare cutremur. Cu Istrate însă era altceva. "Anunţarea" cutremurului din ’77 era o piesă grea la dosarul lui de vizionar. Prima sa carte cu mesaje, prefaţată de specialistul în paranormal Ion Ţugui, s-a vândut ca pâinea caldă. Viziunile îi apăreau de la unul, altul, de la cunoscuţi, prieteni, foşti colegi, sub forma unor citate din ziare etc. Stătea adică în pat dimineaţa şi zbang îl pocneau mesajele. Le dibuise un înţeles personal şi le decodifica. Din cauza groazei de cutremur, rezonam perfect la clarviziunea lui Istrate. Profeţiile vin. Şi nu oricui. Îi înnebunisem pe toţi. Am scris despre mesajele lui Istrate în ziarul la care lucram, vorbeam cu neamurile, alertam amicii, cunoscuţii. Trebuia să fii tembel să te pui cu fatalitatea şi contra mesajelor lui Istrate. În lume se petreceau nenorociri cu ghiotura, aproape în ritmul în care curgeau mesajele lui. Vizionarul însuşi s-a luat atât de tare în serios, încât cu economiile familiei şi-a făcut o casă pe-aproape de Bucureşti. Cum aveau unii casă de vacanţă, el avea casă de cutremur.


DEZASTRU ÎN PANTELIMON. Căutam disperat o soluţie, fiindcă ziua fatală se apropia dramatic. Dibuisem la doi paşi de Mogoşoaia un fel de motel cu restaurant. Am trecut în recunoaştere trei, patru zile la rând. Am ciocănit pereţii, am numărat stâlpii, construcţia părea zdravănă. M-am interesat dacă era construită temeinic, pe piloni, dacă avea ziduri de rezistenţă, o fundaţie ca lumea şi alte aiureli. Patronul mă privea pieziş. Dom’le, vrei s-o cumperi sau s-o arunci în aer? – Dom’le, nu. Vreau să fac cutremurul aici, cu familia. Nu-i păream sănătos. Am renunţat însă, insul avea preţuri mai tari ca seismul. Pentru noaptea cu pricina, eu, rudele şi prietenii apropiaţi ne-am împărţit în funcţie de cum se avea fiecare cu fatalitatea. Unii în casă, la bloc, în Floreasca, alţii în Cielo, în Drumul Taberei. Cei din Drumul Taberei erau avantajaţi. Nu erau pe direcţia undei de şoc. Bănuiam că va fi ca în ’77, de la Focşani la Ploieşti, unda intra pe la Băneasa şi-o tăia spre Pantelimon, unde Ioan Istrate primise mesajul ca va fi o tragedie, se căsca o falie ce înghiţea blocuri întregi... O demenţă. Cutremurul trebuia să vină spre dimineaţă, pe la trei.

Invitat de Adrian Năstase

Băsescu şi atentatul