Chiloţii unei iubiri adevărate

Un tânăr domn cu accent muldoviniesc (părerea mea) îşi iubeşte foarte mult concubina, pe care o înzestrează cu chiloţi şi sutien şi împreună cu care şi-a jurat credinţă, fidelitate şi exclusivitatea veşnică.

Cei doi funcţionează, de patru ani, în virtutea acestor prevederi, chiar în lipsa unor acte oficiale. Acestea nici nu sunt necesare neapărat, după cum spune tânărul iubitor, iar fata este fericită atâta vreme cât are chiloţi pe ea şi îşi poate revărsa în tihnă iubirea clocotindă asupra binefăcătorului ei. Ca să înţelegeţi, astăzi de dimineaţă am ascultat o farsă marca Buzdugan şi până la ora asta (după-amiază târziu) nu m-am dumirit dacă-i de râs sau de plâns. Deci farsorul îl anunţă pe tânăr că posesiunea lui sexuală şi emoţională a trimis un CD la casa de muzica Interfon în calitatea ei de afoană declarată. Dânsul e ori topit după tipesă ori prost grămadă, de vreme ce nu vede nimic în neregulă cu numele "Interfon" şi cu faptul că iubita e apreciată de casa de discuri pentru că-i afoană. Important e însă că tânărul e profund ofensat că fata nu s-a consultat cu el, de vreme ce el e singurul îndreptăţit să decidă asupra viitorului ei. Iar viitorul ei e să facă lucruri de care să se bucure doar el. Altfel, în caz c-o apucă damblaua, el are un filmuleţ cu ea când îl iubeşte mult şi cu ăsta sigur o s-o strunească înapoi în dormitor. No comment. Doar că nu pricep un singur aspect. Moderatorii s-au limitat la a-şi exprima stupefacţia faţă de tânărul iubitor de posesiune. Dar ea, domnii mei, ce-a avut în creieraşul ei afon când s-a gândit la farsa asta, că doar se ştia şi iubită de-un căpcăun, şi cu pantalonii-n vine prin nu ştiu ce folder obscur?! Una lume, zău, se simte rău de tot cu capu'...