Adriana Săftoiu - Puterea, afrodiziac şi paranoia

DESPRE "POLITICIENII-GARGARĂ" ŞI NEPUTINŢELE LOR
Anul electoral va fi urît, plin de "gargară" şi de politicieni care-şi justifică neputinţele prin existenţa unui adversar. Un an după Cotroceni, Adriana Săftoiu vorbeşte despre echilibrul de care puterea are nevoie pentru a nu da în paranoia. Un an nu i-a fost de ajuns însă pentru a "închide rănile". Încearcă să nu se arate "victimă", pentru că "fiecare îşi plăteşte naivităţile".

DESPRE "POLITICIENII-GARGARĂ" ŞI NEPUTINŢELE LOR
Anul electoral va fi urît, plin de "gargară" şi de politicieni care-şi justifică neputinţele prin existenţa unui adversar. Un an după Cotroceni, Adriana Săftoiu vorbeşte despre echilibrul de care puterea are nevoie pentru a nu da în paranoia. Un an nu i-a fost de ajuns însă pentru a "închide rănile". Încearcă să nu se arate "victimă", pentru că "fiecare îşi plăteşte naivităţile".


Un an post-Cotroceni nu i-a fost de ajuns Adrianei Săftoiu pentru a "închide rănile". Încearcă să nu se arate "victimă", pentru că "fiecare îşi plăteşte naivităţile". E mai senină. Mai cumpătată. Filip, care-o alintă "preferato", a reuşit să se întoarcă la un romantism pe care îl pierduse. Profesionistul în comunicare şi imagine analizează discursul isteric al zilelor noastre, anul electoral "urît" care se anunţă şi "neputinţele" politicienilor.

• Marius Tucă: Ce mai faci, Adriana?

Adriana Săftoiu: Bine!

• MT: Un răspuns al unui om care ştie foarte bine relaţia cu presa. "Bine". Ce aş putea spune eu după "Bine"?

"Mă bucur că faci bine" şi treci mai departe.

• MT: Şi eu mă bucur... Şi puteam să avem un alt început... Să te întreb cîţi ani ai lucrat cu Traian Băsescu. Dar era un început prea brusc şi nu vreau să te iau tare de la început.

Dar despre asta am mai vorbit şi tu nu poţi să pui întrebări la care ai deja răspunsul. (sună telefonul. Pauză cît să aibă o intervenţie la radio despre Hilary Clinton şi Barak Obama)

• MT: Nici nu am început bine interviul şi ai intrat în direct la radio. Eşti chemată în emisiuni la televiziune, la radio?

Da.

• MT: Şi participi sau refuzi invitaţiile?

Mai şi refuz în funcţie de subiect, pentru că nici nu vreau să mă pricep la toate. Sîntem foarte mulţi care am devenit experţi în puncte de vedere şi nu vreau să îngroş rîndurile. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că la început aveam senzaţia că toată lumea mă solicita că poate-poate îmi scapă ceva, nişte dezvăluiri.

Sex, sînge şi scandal

• MT: M-am gîndit înainte de a face interviul că ai fost atrasă în foarte multe discuţii, doar-doar o să spui ceva de Băsescu, o să le dai bomba pe care o aşteaptă. Eu pot să le confirm că nu le vei da niciodată o bombă, ca să stea liniştiţi! Dar mă întreb ce au în minte cei care te invită? Te invită doar pentru punctele de vedere sau ştiu foarte bine la ce te pricepi tu cel mai bine?

Sigur că mie îmi place să cred că datorită punctelor mele de vedere sau datorită faptului că încerc cel puţin să am un discurs cît de cît argumentat, raţional şi foarte puţin pătimaş. Pe de altă parte, voi urmăriţi ratingul şi cumva trebuie să satisfaci măcar un S din regula celor trei S: sex, sînge şi scandal.

• MT: Deci sînge, scandal şi?

Sex.

• MT: Sex! Bănuiesc că astăzi nu poate fi vorba la interviul nostru despre sînge şi scandal, şi atunci ne mai rămîne doar partea de...

Sex?

• MT: Nu ştiu, nu... Dar avînd în vedere că e vorba despre un interviu scris, e mai greu să facem rating pe seama sexului scris.

De fapt, tu de ce ai vrut să facem un interviu?

• MT: Vei afla pînă la sfîrşitul lui. Sau dacă nu, te vei întreba toată viaţa de ce a vrut Marius Tucă să facă un interviu cu tine.

Ştii care e riscul? La început, după plecarea de la Cotroceni, am apărut de cîteva ori la Antenă şi automat citeam pe bloguri că sînt cumpărată de Voiculescu.

• MT: Acum vei fi cumpărată de mine.

Da.

• MT: Dar eu, cum ştiu că tu nu poţi fi niciodată cumpărată, o să mă mulţumesc să te închiriez.

Da. Bun.

• MT: Deci, să ne considerăm unul pe altul obiect de închiriere, cel puţin pe perioada interviului. Cred că e o formulă corectă şi echitabilă. Şi e şi deontologică în egală măsură.

Absolut!

• MT: Prima întrebare (Pînă acum am încercat să ne obişnuim unul cu celălalt după atît timp): cîţi ani ai lucrat cu Traian Băsescu?

Din 2000, dar trebuie să recunosc că, în perioada cînd lucram în echipa lui Radu Vasile, Traian Băsescu era unul dintre miniştrii care colaborau destul de bine cu departamentul de presă, era unul dintre puţinii miniştri pe care dacă îl sunam să îl întreb despre vreo ordonanţă de urgenţă, hotărîre de guvern era foarte prompt, mereu disponibil să vină la briefinguri, să explice.

• MT: Ai pretenţia că l-ai cunoscut bine după atîţia ani, nu?

Nici aproapele nu-l cunoşti foarte bine!

• MT: Eu am pretenţia că îl cunosc foarte bine pe Traian Băsescu, dar din partea cealaltă, nu a baricadei, pentru că ar însemna că e o luptă, ci din presă. A participat de-a lungul timpului la cele mai multe emisiuni Marius Tucă Show şi trebuie să-mi arăt surprinderea că s-a schimbat foarte mult, mai ales de cînd e preşedinte. E doar o percepţie a mea?

Există totuşi o atitudine în care preşedintele e consecvent. Modul în care a discutat întotdeauna cu presa este unul mai direct, mai contondent. Nu putem spune că pînă în 2000 nu a avut replici care să deranjeze. De ce-mi pare rău este că preşedintele confirmă regula aceea că atunci cînd ajungi la putere îţi schimbi atitudinea faţă de presă. Cînd eşti în opoziţie, eşti mult mai răbdător, mai disponibil...

• MT: Te contrazic: el a fost mereu la putere. Fie din postura de ministru, de primar – chiar dacă avea un consiliu ostil.

Trebuie să recunoşti că atunci cînd a fost primar nu i-a fost simplu. Era în opoziţie.

• MT: Şi reciproca e valabilă: el şi cînd se află la putere, se află în opoziţie. Are reacţii, are atitudinea unui om care se află în opoziţie. Cînd era ministrul Transporturilor, în Guvernul Ciorbea, avea atitudinea unuia din opoziţie. Cînd a fost primar, era tot în opoziţie. Şi acum, ca preşedinte, are aceeaşi atitudine de opoziţie, faţă de guvern, faţă de presă...

O lecţie pe care indirect mi-a oferit-o Traian Băsescu este să fii loial nu unei persoane, ci unui proiect. Probabil că Traian Băsescu era loial unor proiecte şi mai puţin persoanelor.

• MT: Nu, asta este structura lui! Şi aş risca să o cataloghez, dar eticheta ar fi foarte dură. Să spunem că are structura unui om care se foloseşte de oameni şi, după ce i-a folosit, îi abandonează, îi aruncă. Este adevărat?

Nu aş vrea să comentez.

• MT: Bine. Sentimentul acesta este şi la Traian Băsescu şi la alţii.

Pe de altă parte, trebuie să recunoşti că Traian Băsescu reuşeşte cel mai bine să vă schimbe agenda. Sunt foarte puţini politicieni care reuşesc să schimbe agenda presei, să impună un subiect şi toată presa să se ocupe de acel subiect. Să luăm declaraţiile recente ale preşedintelui. Pe de o parte i se reproşează un ton pătimaş, isteric, coleric, dar mie mi se pare că presa a reacţionat în aceeaşi notă.

• MT: E adevărat, dar era vorba chiar despre presă în provocarea pe care a lansat-o Traian Băsescu.

Ceea ce mie mi se pare grav şi ceea ce trebuie lămurit e ideea de tonomate în euro, adică ziaristul face lucrurile acestea nu pentru că el crede în ceea ce scrie, ci pentru că e plătit. E mai puţin important dacă preşedintele a fost spontan sau nu, dacă discursul a fost scris sau nu, de către cine...

Paranoia puterii

• MT: Aici ne poţi da tu verdictul: a fost scris discursul, a fost premeditată conferinţa de la aeroport?

Depinde ce înţelegi prin premeditat. Traian Băsescu, dacă doreşte, îşi poate controla reacţiile. Nu-mi dau seama dacă articolul vostru, din Jurnalul Naţional, a fost citit de dimineaţă sau în drum spre casă, dar, în general, Traian Băsescu atunci cînd are opinii, îi aparţin. Le poate retuşa în urma unor discuţii.

• MT: De cîte ori l-ai întors din drum?

Sună ca o laudă acum, dar cred că am reuşit de cîteva ori.

• MT: Dacă nu spui tu, spun eu, pentru că ştiu ce sfaturi îi dădeai înainte de emisiune sau în pauzele publicitare.
• Oana Stancu: Acum l-ai fi oprit să facă declaraţia asta?

Cred că da.

• OS: De ce?

Nu cred că era contextul potrivit. Venea de la Bruxelles şi nu era momentul să abordeze o temă destul de personală pînă la urmă. Trebuie să recunosc că aici mereu am avut divergenţe, nu doar cu preşedintele, ci şi cu alţi colegi, în ce priveşte modul în care spui anumite lucruri.

• MT: De ce crezi că s-a schimbat Traian Băsescu după ce a ajuns la putere?

Din păcate, nu este vorba numai despre Traian Băsescu.

• MT: Absolut!

Dacă era vorba doar despre Traian Băsescu, am fi spus că el este un caz, un accident. Ion Iliescu a avut şi el ieşirile lui...

• MT: Adrian Năstase la fel...

Puterea este un afrodiziac. Trebuie să ai un echilibru interior foarte puternic, foarte stabil ca să nu aluneci în această zonă – îmi pare rău că trebuie s-o spun – a paranoiei.

• OS: Preşedintele are acest echilibru?

Asta rămîne să o judecăm cu toţii.

• OS: Ţie ţi se pare că de la un an la altul se schimbă în mod evident? În ultimul an, din afara Cotroceniului, poate vezi altfel lucrurile...

Eu regăsesc tonuri personale în atitudinile pe care le are. Senzaţia mea este că îşi consumă energia în lucruri mărunte, cotidiene. Obiectivul e unul imediat.

• MT: O să fiu direct: de cînd nu mai eşti tu la Cotroceni – şi îmi pare rău că trebuie să spun asta fiind tu obiectul interviului – nu doar că nu mai e nimeni care să îi spună "Nu trebuie să faceţi asta", dar oamenii de la Cotroceni îi spun "Da, foarte bine, daţi-i drumu’!". Cum comentezi asta?

Mă gîndeam acum că în perioada în care eram eu, avea acel obicei de a intra prin telefon în emisiuni, lucru cu care eu nu eram de acord. Acum, dacă mă întrebaţi pe mine între a intra prin telefon şi a-ţi explica poziţia şi a avea tipul acesta de conferinţă, aproape tind să cred că era mai bine să intri prin telefon. Traian Băsescu e un om cu un instinct politic puternic. Uite, în cazul Elenei Băsescu, pot să înţeleg partea legată de relaţia tată-fiică, pot să înţeleg că nu este deloc uşor să îţi vezi copilul pe prima pagină şi în nici un caz într-un context pozitiv. Pe de altă parte, Traian Băsescu nu este genul de om care să ceară compasiune în politică. E genul care le spunea colegilor de partid "Mergeţi pe stradă, lîngă un stîlp şi vedeţi la cine se uită mai repede omul: la voi sau la stîlp?". De această dată a adus ideea de timiditate, de copil, e ceva care nu se leagă...

• MT: Adriana, eu nu caut să te flatez. Eu cînd mă gîndesc la tine, mă gîndesc la un profesionist pursînge, un specialist în comunicare şi imagine. Traian Băsescu a avut în mînă un atu foarte important numit Adriana Săftoiu. Să te întreb altfel: de ce crezi că într-un răstimp atît de scurt Traian Băsescu a schimbat toţi consilierii?

Trebuie să îţi spun că nici măcar eu, cînd am preluat funcţia de consilier, nu am bănuit ce presiune şi responsabilitate implică. Pe de altă parte, cu siguranţă fiecare a avut şi un motiv personal de a pleca. Eu, de exemplu, cînd în perioada asta de un an am vorbit de modelul "tătucu’", m-am trezit că erau oameni care acuzau "Trădare! Trădare! L-a criticat pe Traian Băsescu", chiar dacă eu nu am pronunţat nici un nume. Nu înţeleg de ce aceia care mă acuzau pe mine de trădare se gîndeau exact la Traian Băsescu. Poate vorbeam despre Ion Iliescu. Am auzit invocîndu-se ideea de loialitate. Trebuie să mărturisesc că eu am fost loială proiectului Alianţei, cu care m-au convins în 2004. Cu cît a trecut timpul, şi prin ceea ce a făcut echipa PNL şi cu ceea ce a făcut echipa PDL, am avut senzaţia că ne înde-părtăm foarte tare de acel proiect.

Obsesia Udrea