Agenţii SIE, căsătoriţi doar cu voie de la “centrală”

• Adică serviciul îşi dă aprobarea pentru persoana cu care un angajat doreşte să se căsătorească?

Nu-şi dă aprobarea, dar putem spune că, în urma unei verificări de securitate, în cazul în care consortul sau consoarta dezirabilă nu prezintă siguranţă, mariajul nu se consumă decât în situaţia în care cel care doreşte să se căsătorească pleacă din serviciu.

• Şi, de obicei, ce se întâmplă? Ce au ales cei mai mulţi?

Nu pot să fac o statistică. Unii aleg familia şi pleacă din serviciu, alţii găsesc o formulă ambiguă, ca să zic aşa. Aceste restricţii sunt, în valoarea lor absolută, restrângeri dramatice ale libertăţii personale. Despre aceste restrângeri nu s-a vorbit niciodată. S-a vorbit despre cum se taie bugete din instituţii.

• Păi, nu avea cine să vorbească, doar dumneavoastră.

Da, dar asta înseamnă că o instituţie cum este SIE sau SRI sau alte instituţii din domeniul siguranţei naţionale respectă întocmai decizia factorului politic, şi aşa şi este normal. E bine însă să existe “in the back of their minds”, o gândire alternativă, delicată, care ţine cont de faptul că restricţia bugetară propriu-zisă se aplică la restricţii deja existente de libertăţi personale.

• Şi există asta, “in the back of their minds”?

A, nu. Ce-mi pot eu dori este să existe la un moment dat. În momentul în care criza se va fi încheiat, iar lucrurile vor reveni la drumul lor normal să existe mult mai multă atenţie faţă de angajaţii unor asemenea instituţii, care sacrifică foarte mult din ceea ce înseamnă ei, viaţa lor, proiectele personale, pentru a servi un interes abstract, care este interesul naţional.

• Care e cea mai mare pensie în SIE?

E undeva de 36-40 de milioane. Fost secretar de stat general cu două stele. Acum cred că e şi mai puţin, după tăieri. Acum probabil că e pe la 27-28 de milioane.

• Cât înseamnă SIE ca valoare în bugetul naţional?

Am cifra exactă. 0,04% din PIB. Un buget mai mic decât Oficiul Român pentru Adopţii, care are aproape de două ori mai mult.

• Asta înseamnă că noi obţinem informaţii de 0,04% din PIB?

Da. Am mai zis: dai un euro, obţii informaţie de un euro. E adevărat, nu toate informaţiile se obţin pe bani, dar bugetul ăsta este. Bugetul Radio şi TVR este mai mare.

• Cred că au şi mai mulţi angajaţi.

Da, au.

• Şi nu puteţi negocia?

Ba da, sigur că se poate, dar ce să faci dacă toată lumea spune că serviciile sunt supuse factorului politic? Ştii cum e, când stai de vorbă cu cineva în particular, spune că înţelege. Când devine o problemă de partid, nimeni nu mai înţelege. Când e vorba despre bani, de foarte multe ori apare unul şi întreabă: domne, dar ce aduc serviciile? De parcă SIE ar trebui să aducă ouă, lapte, lemn, brânză. SIE nu aduce produs fizic, dar generează oportunitatea sau o identifică şi o face accesibilă.

• Dacă acceptaţi, o să enunţ câteva legende sau supoziţii urbane, care sunt formulate în media şi la care să răspundeţi.

De acord.

• Relaţia dintre un serviciu de informaţii şi puterea politică este, de multe ori, de servilism.

Nu.

• Şeful de servicii de informaţii este acel om care, pe lângă activitatea oficială, se află întotdeauna la celălalt capăt al firului de telefon pe care îl sună preşedintele sau premierul pentru a-i cere favoruri care nu au legătură cu legitimitatea unui serviciu de informaţii.

E legendă urbană. Lucrurile sunt, de fapt, mult mai simple şi legate de legislaţia naţională în vigoare. SIE se supune CSAT, acolo unde este şi reprezentat de persoana directorului său. SIE are o competenţă foarte clar delimitată în lege: e vorba despre informaţie externă, nu informaţie internă, nimic de ceea ce ţine de zona internă. Tot ceea ce reprezintă terenul de vânătoare al spionului român se află dincolo de graniţele ţării.

• Şi asta poate fi valoros pentru un politican român. De exemplu, conturile din străinătate ale unor oameni politici ar fi o informaţie valoroasă pentru alt politician.

Repet: în momentul în care un angajat al instituţiei acţionează, el o face respectând inclusiv în exterior legile statului român. Ce spuneţi e legendă. Lucrurile sunt foarte bine reglementate din punctul acesta de vedere: acolo unde este decizia politică de la nivelul CSAT, la nivelul Executivului, să spunem, ea trebuie să intre în perfectă concordanţă cu competenţa SIE. Nu se poate solicita şi n-au existat asemenea solicitări în care SIE să-şi depăşească competenţa. Niciodată. Nu poate fi imaginat un ordin al unui membru de frunte al Executivului către directorul unui serviciu de informaţii.

 Va urma