Capitala celor 1.170.000 de maşini

BILANŢ DEZASTRUOS ● Doar unul din cinci candidaţi obţine carnetul de şofer
Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, comisarul Dan Moşescu, directorul Serviciului Înmatriculări recunoaşte că unele dintre şcolile de şoferi nu sînt decît maşini de tocat bani. Deşi trăim într-o capitală aglomerată, fiind înmatriculate pe zi peste 1.500 de autovehicule, promovabilitatea candidaţilor la examenul auto este la unul din cele mai scăzute niveluri din ultimii ani. 

BILANŢ DEZASTRUOS ● Doar unul din cinci candidaţi obţine carnetul de şofer
Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, comisarul Dan Moşescu, directorul Serviciului Înmatriculări recunoaşte că unele dintre şcolile de şoferi nu sînt decît maşini de tocat bani. Deşi trăim într-o capitală aglomerată, fiind înmatriculate pe zi peste 1.500 de autovehicule, promovabilitatea candidaţilor la examenul auto este la unul din cele mai scăzute niveluri din ultimii ani.  

• Jurnalul Naţional: Domnule comisar, foarte puţini ştiu ce înseamnă Serviciul Public Comunitar Regim Permise şi Înmatricularea Vehiculelor (DRPCIV) şi vă confundă cu poliţia. Oamenii spun "mă duc să-mi înmatriculez maşina la poliţie". Ce este de fapt DRPCIV?

Dan Moşescu: Denumirea exactă a serviciului nostru este Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Bucureşti. Unii ne confundă cu Poliţia Rutieră, alţii cu poliţia. Noi sîntem într-adevăr o structură a poliţiei, care se ocupă de partea administrativă, în special în ceea ce priveşte eliberarea documentelor, permis de conducere, autorizaţie provizorie de circulaţie a vehiculelor, precum şi alte adeverinţe care să ateste diferite stări ale unui vehicul înmatriculat.

• V-aţi mutat de curînd aici, în noul sediu din Pipera. Cum decurg "ostilităţile"? E mai bine sau mai rău decît la Udrişte?  

E mai bine şi e mai rău în acelaşi timp. E mai bine, pentru că spaţiul pe care îl avem pentru lucrul cu publicul este mult mai potrivit. Partea negativă derivă din faptul că este o locaţie greu de atins. O altă problemă este accesul cu autovehiculul. Noi avem o parcare destul de spaţioasă, dar intrarea şi ieşirea pe şoseaua Pipera se face foarte dificil. Mai există şi problema copiatorului. Deocamdată există un singur aparat xerox, destinat lucrărilor noastre interne.

• Pe cîţi oameni serviţi zilnic sau reformulînd cît de mari sînt cozile? Le-au depăşit pe cele de la Udrişte?

Avem într-adevăr 54 de ghişee, dar nu funcţionează toate, deoarece nu există suficient personal. Serviciul Public Comunitar Bucureşti înseamnă în medie 1.500 de certificate în fiecare zi, înseamnă în medie 400-500 de permise în fiecare zi, 1.000 de candidaţi examinaţi pentru obţinerea diferitelor categorii de permise de conducere. Însumate ajungem după estimarea noastră la a disloca în fiecare zi sau a mişca în fiecare zi o masă de 5.000 de oameni.

Certificate de înmatriculare, trimise acasă

• Cîte vehicule există momentan în Capitală?

În luna ianuarie a acestui an erau 1.100.000 de vehicule, iar acum cred că sînt 1.170.000 de vehicule înmatriculate. Plus cele aflate în tranzit. Bucureştiul reprezintă 95% din tot ceea ce se întîmplă în înmatriculări vehicule pe firme de leasing. Chiar dacă maşina circulă la Satu-Mare, are număr de Bucureşti. Aproape tot ceea ce înseamnă leasing se rezolvă în Bucureşti.

• De ce documente este nevoie pentru înmatricularea unei maşini?

Şi la vehicul nou şi la vehicul second-hand este nevoie de un act de proprietate al maşinii. După care, orice vehicul care solicită o operaţiune de înmatriculare/ radiere trebuie să aibă o carte de identitate eliberată de RAR. Urmează apoi achitarea la CEC a unei taxe pentru certificatul de înmatriculare în valoare de 30 RON. Mai este şi taxa de înmatriculare, încasată la bugetul local şi o taxă  de primă înmatriculare, achitată la trezorerie. Şi, bineînţeles, actul de identitate al solicitantului, copie şi original.

• Pentru o maşină second-hand sau una adusă din străinătate cum trebuie procedat?

Se parcurge aceeaşi filieră. În final ajunge la noi unde depune toate documentele acumulate pe traseu, primeşte certificatul de înmatriculare şi plăcuţele româneşti. Punctul culminant la aceste maşini aduse de afară este că pe drum se  mai pierde cîte un act din cele cu care maşina a venit din străinătate.

• Cu plăcuţele de înmatriculare aveţi ceva noutăţi?  

Fiecare Serviciu Public Comunitar din ţară îşi are atelierul lui şi tehnici de lucru noi. Practic, în felul acesta reuşim să ne încadrăm în acel deziderat de a elibera plăcuţele în doar  două ore. Ţinta noastră ar fi  fost să le eliberăm pe loc. Cetăţeanul să se prezinte, să depună documentele, să i le procesăm de faţă cu dînsul şi să-i înmînăm certificatul. Urmează ca în acest an să se treacă la producţia centralizată de certificate de înmatriculare şi de permise. Asta înseamnă că undeva, în subsolul clădirii, există nişte maşini mari pregătite să producă loturi întregi de certificate şi permise, care vor fi  fi trimise cetăţeanului acasă printr-un serviciu de curierat. E tot o propunere a noastră.

Instructorii, capul răutăţilor

• Cum stăm cu promovabilitatea candidaţilor care aspiră să devină viitori şoferi?

Promovabilitarea candidaţilor cred că este la unul din cele mai scăzute nivele din ultimii ani. Acum două-trei luni am făcut o analiză şi reducerea era dramatică. Înainte, cam unul din patru candidaţi reuşea să-şi ia pemisul de conducere, acum lucrurile au evoluat către unul din cinci.

• Încă se mai vehiculează ideea că dacă dai şpagă grasă, ai toate şansele să-ţi "iei"  permisul? Se mai practică?

Chestia asta cu datul este cumva născută din apropierea cu instructorii şi şcolile de şoferi. Cei care "propăvăduiesc", dacă vreţi, "trebuie să dai", sînt instructorii, de fapt unii dintre ei, nu trebuie să generalizăm. În realitate, lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel: banii respectivi nu ajung nicidecum la examinator, ei se opresc la instructor. Omul conduce tot el, tot cu cunoştinţele alea, tot cu maşina cu care s-a obişnuit şi cu un examinator lîngă el.

• Pe viitor se întrevăd schimbări în domeniul înmatriculărilor, examinărilor, permiselor?

Avem ceva schimbări. Pe partea de examinări vrem să mai facem o locaţie. Momentan, examenul de sală se ţine în trei locaţii. În perioada de vară toată lumea vrea să-şi ia permisul şi pentru a reduce cumva timpul de aşteptare intenţionăm să mai deschidem un al patrulea loc de examen. Mai mult, analizăm posibilitatea de a marca undeva în parcare, aici  în spatele clădirii, şi un traseu pentru motocicletă. În contrapartidă cu problema de la Argeş vrem să arătăm că în domeniul ăsta se pot întîmpla şi lucruri bune.   

Şoferii începători, cei mai periculoşi

• Ce părere aveţi despre haosul existent în Bucureşti în domeniul rutier?

Ca locuitor al Bucureştiului o resimt ca pe o povară. Aglomeraţia este într-o creştere vizibilă. Este nevoie şi de  responsabilitatea Poliţiei Rutiere pentru a educa cît mai bine şoferul. Noi prin examenul pe care îl susţinem cu el nu atestăm decît faptul că are un nivel de cunoştinţe minime. Nu înseamnă că  este cel mai bun şofer. Este cea mai proastă formă de şofer care există, deoarece în momentul în care şi-a luat permisul de conducere experienţa lui este aproape de zero şi este cel mai periculos şofer.

• Cum comentaţi scandalul permiselor de la Argeş?

Mi-e greu să comentez aşa ceva, eu stau să mă întreb cum s-a ajuns la a se produce nişte pagube atît de mari, să se ajungă la 800.000 de euro. Şi asta e probabil doar partea care a putut fi găsită, numărată. Noi am urmărit fenomenul şi cum vă spuneam procentul de promovabilitate în Bucureşti este printre cel mai mic din  ţară. Asta înseamnă că la noi examenul este totuşi mai dur decît în alte părţi şi, de altfel, toţi conducătorii auto recunosc că a conduce în Bucureşti este ceva mult mai greu decît a conduce în altă parte a ţării.