“Cred că România are destul de multe probleme, dar are şi un potenţial foarte mare”

• Excelenţa Voastră, unul dintre cele mai importante evenimente pe care ţara dv. le-a organizat în România a fost “Luna Japoniei”, care s-a bucurat de un real succes. Practic, toată luna noiembrie, bucureştenii au putut afla, puţin câte puţin, cât de mult poate oferi Japonia...

• |n primul rând, legat de “Luna Japoniei”, noi am organizat în total 11 evenimente, dintre care unele au fost organizate doar de Ambasada Japoniei, altele în colaborare cu alte instituţii. Evenimentele au cuprins mai multe domenii, atât legate de cultura tradiţională japoneză, de mâncarea tradiţională japoneză, cât şi de situaţia actuală de după cutremur. Cred ca am reuşit să acoperim o foarte mare paletă din interesul românilor şi, de asemenea, cred că, luându-ne după participarea în număr foarte mare a publicului, am reuşit să facem să fie un succes. Din păcate, în evenimentele care au fost organizate nu a fost nimic din domeniul ştiinţei de ultimă genraţie, care este foarte reprezentativ pentru Japonia, şi mi-aş dori, dacă se poate, pe viitor, să facem evenimente şi în acest domeniu.

• Deci răspunsul românilor la “Luna Japoniei” a fost ceea ce v-aţi dorit...?

• Da, cred că se poate spune aşa, în special evenimentul legat de demonstraţia de sushi a fost foarte foarte bine primit. Bineînţeles, acest produs gastronomic este foarte apreciat şi în România. Cred că a avut o mare semnificaţie. De asemenea, expoziţia de fotografie cu imagini de după dezastrul din japonia şi cu imagini ale refacerii Japoniei a fost una foarte apreciată. Aş dori, dacă se poate, de acum în colo, să o prezentăm şi în alte zone decât Bucureşti. Oricum, cred că se poate spune că şi în alte zone decât Bucureştiul, în România, interesul pentru Japonia este foarte mare şi într-un fel aş dori să răspundem acestui interes. Şi, pe de altă parte, mai mult decât a răspândi cunoştinţele despre Japonia, interesul nostru este aceea de a mulţumi pentru sprijinul pe care l-am primit şi din partea oamenilor din aceste zone.

• Dacă tot am vorbit despre interesul românilor din toată ţara, pot sa spun că, cel puţin la Universitate, este o concurenţă foarte mare pentru un loc la limba japoneză. Pe viitor aveţi vre-un plan pentru dezvoltarea relaţiei pe plan educaţional?

• Da. Cred că este un aspect foarte important al relaţiilor bilaterale şi, personal, de când am fost numit ambasador, am fost foarte impresionat de entuziasmul cu care oamânii studiază limba japoneză şi, prin intermediul mai multor programe, puse la dispoziţie de guvernul japonez, intenţionăm să încurajăm aceste schimburi. După cum probabil ştiţi, sunt aproape 2000 de al cărei Centrul de Studii Japoneze înfiinţat anul trecut în luna august, noi ne-am implicat foarte mult în realizarea lui. Dorinţa mea cea mai mare şI speranţa mea este ca acest centru să ajungă cel mai mare din zona Europei de Est, un loc în care cercetătorii din această zonă pe domeniul Japoniei se vor întâlni şI vor publica lucrările, îşi vor schimba părerile între ei.

Despre dinamica relaţiilor bilaterale

• Care este acum dinamica relaţiilor din România şi Japonia?

• Cred că România şI Japonia sunt doi parteneri foarte importanţI, care împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale, bazate pe democraţie, o economie de piaţă şI statul de drept şI, din acest punct de vedere, vreau să accentuez că sunt nişte parteneri foarte buni. În ceea ce priveşte relaţiile economice, la potenţialul pe care îl au cele două ţări, se poate spune că încă mai există loc de îmbunătăţire şi cred că, în condiţiile în care, acum, criza economică este pe sfârşite, vor fi multe oportunităţi de colaborare în acest domeniu. În acest sens, în acest momentnt sunt în desfăşurare nişte discuţii foarte importante cu România şi Uniunea Europeană privind semnarea unui parteneriat economic. Dacă acest parteneriat va fi semnat, este de aşteptat ca legăturile economice între Uniunea Europeană şi, implicit, România, să crească foarte mult, dat fiind faptul că, printre măsuri, se numără reducerea sau anularea unor taxepentru a permite exportul unor anumite produse şi, de asemenea, privind circulaţia liberă a oamenilor de afaceri. România este ţara care a susţinut de la început Japonia în aceste discuţii de semnare a unui tratat economic cu Uniunea Europeană şi din acest punct de vedere, se poate spune că este un partener puternic pentru Japonia.

• Am observat că anul acesta au venit în România reprezentanţI ai asociaţiei producătorilor de vin şi a somelierilor din Japonia, care s-au întâlnit cu asociaţia somelierilor din românia şi cu diverşI producători de vin, tocmai pentru a consolida schimburi comerciale între cele două ţări. De asemenea, odată cu prezentarea de sushi, am observat că au venit oameni interesaţI să aducă sosul de soia japonez în România, şI aşa mai departe. Deci deja interesul pentru o deschidere economică pe piaţa românească creşte deja, deşi proiectul economic nu este încă finalizat.

• Bineînţeles, asta pentru că există un foarte mare interes de investiţii din parte firmelor japoneze în România. A fost o perioadă, la începutul crizei economice, când acest proces a fost un pic încetinit, dar senzaţia mea personală este că, de-acum în colo, va creşte şI mai mult acest interes şi, bineînţeles, cercetările şi planurile de fezabilitate în vederea investiţiilor. Una dintre veştile foarte bune în ceea ce priveşte investiţiile în România, a venit din partea unei firme japoneze foarte cunoscute, Yoritom, care a cumpărat o firmă românească şi se va ocupa, pe viitor, de agricultură în România. Cred că dânşii se gândesc dea în perspectivă, fiind o firmă care comercializează produse agricole, ca pe viitor să comercializeze produsele care vor fi făcute aici, în România, în Japonia. Cred că este un lucru foarte important, în avantaj reciproc, dat fiind faptul că, pentru România, vor creşte exporturile, iar în ceea ce priveşte Japonia, vor putea asigura hrana cu produse aduse din România. Este o modalitate de investiţii foarte bună şi pentru România, dat fiind că una dintre caracteristicile firmelor japoneze este aceea ca, după ce fac investiţii în altă parte a lumii, aduc tehnologia lor, o implementează şI apoi se retrag. Cei care continuă să o folosească după retragerea lor sunt oamenii locului.

• Care credeţI că sunt punctele care unesc România şi Japonia?

• Cred că sunt multe puncte comune, dar ce îmi vine acum în minte este faptul că, cred eu, ambele ţări au, din punct de vedere al poeziei, al literaturii, nişte criterii foarte bine definite, foarte elevate şi apreciază acest domeniu. Şi asta pentru că, atât România, căt şI Japonia, au, din punct de vedere istoric, multe puncte comune. România se află acum într-o perioadă de modernizare, în urma unei perioade îndelungate de comunism şi modelul pe care şi l-a ales pentru aceasta au fost ţările occidentale. De asemenea, se poate spune acelaşI lucru despre Japonia. Dacă am merge cu 100 de ani în urmă, după reforma Meiji, Japonia a trebuit să se modernizeze şi a luat ca model tot ţările din Europa. Dar dificultatea atunci a fost că Japonia avea deja o civilizaţie de 1000 de ani car deja era foarte bine definită şi a fost foarte dificil de a plia această cultură pe modelele occidentale. Dar cred că cel mai important este, pentru identitatea unui popor, cultura tradiţională.

• Pentru că aţi pomenit despre litratura română şi spuneţi că se aseamănă cu cea japoneză, aţi citit recent ceva din literatura noastră?

• Da, am citit. O traducere în japoneză a unei cărţi de Herta Muller. A fost interesantă, dar o poveste foarte grea, fiind vorba despre un moment din perioada comunistă. Cred că s-a transmis foarte bine dificultatea ultimei perioade din comunism.

Despre capacitatea de a supravieţui unei calamităţi naturale

• Recent, Japonia a trecut printr-o încercare foarte grea. Care credeţi că sunt lecţiile care pot fi învăţate după cutremurul din luna martie şi cum credeţi că reuşeşte poporul japonez să depăşească această situaţie?

• Cred că ce s-a avut cel mai mult de învăţat a fost faptul că se poate trece peste orice dezastru natural, fie că este o erupţie, fie că este un tsunami, fie că este un cutremur, orice. Bineînţeles, ce a mai fost de învăţat a fost faptul că nu se poate câştiga în faţa puterii naturii, dar se poate ca această putere să fie întoarsă înapoi şi să se treacă peste ceea ce a fost distrus.

• Am văzut că imediat după cutremur, comunitatea academică a Japoniei s-a implicat în încercarea de a găsi noi soluţii pentru rezolvarea acestui fel de probleme. Mi se pare foarte interesant răspunsul lor prompt. Credeţi că modelul acesta setat de comunitatea academică din Japonia va fi preluat şi de alte ţări, precum România, să se implice mai mult în problemele existente şi concrete ale României?

• Cred, fără îndoială, că acelaşi lucru se poate spune şi despre România. Aşa cum am spus mai devreme, puterea naturii depăşeşte inteligenţa omenească şi trebuie văzut ce se poate face pentru a depăşi astfel de situaţii. Bineînţeles, şi în ceea ce priveşte centrala de la Fukushima, au venit cercetători din lumea întreagă şi au analizat situaţia de acolo. Sunt convins că şi în România, dacă, Doamne fereşte!, se va întâmpla ceva foarte grav, o stare de urgenţă, se vor folosi informaţiile acumulate de peste tot. Trebuie să credeţi mai mult în ţara dumneavoastră! Nu văd nici o problemă în cazul României, dat fiind că ea, ca ţară şi ca naţiune, există deja de peste 2000 de ani, iar dacă a rezistat atât în timp, înseamnă că, la momente de dificultate, au fost oameni care au ştiut să treacă peste ele.

Despre societatea japoneză şi calităţile ei

• Care credeţi că sunt cele mai importante trăsături ai societăţii japoneze contemporane? Fie luate individual, fie comparate cu România…

• Caracteristica principală, nu atât a societţii, cât a japonezului, este dragostea pentru locul natal, pentru locul în care au fost născuţi şi crescuţi şi dorinţa de a se întoarce în acel loc. Dragostea pentru locul natal se poate explica prin faptul că Japonia este, după cum bine ştiţi, o ţară insulară, cu o foarte mare parte din teritoriu reprezentat de munte şi în micul spaţiu pe care oamenii l-au avut la dispoziţie, s-au gândit cum să-l facă, cum să-l amenajeze să se simtă cât mai bine în el. Acest lucru se poate spune şi despre ce a urmat după cutrem şI despre felul în care s-au comportat oamenii atunci. Cred că dragostea faaţă de locul în care au fost crescuţI i-a făcut să se comporte aşa şi aceasta este cea mai importantă caracteristică a lor. De asemenea încă o caracteristică a japonezilor este faptul că, pentru o perioadă îndelungată, au fost învăţaţi să respecte aceste teritoriu al lor şi să-l facă curat, fie că este vorba despre casa în care locuiesc, cât şi de locurile publice care ţin de zona lor, drumuri publice. Japonezii sunt obişnuiţI în şcoală, încă din copilărie, după ce termină orele, să îşi cureţe clasa.

• Dacă tot am vorbit despre societatea japoneză, cum se împart în societate cultura, educaţia, turismul, economia?

• În primul rând, Japonia, ca o modalitate de a-şi reveni după tragedia care a afectat-o, promovează foarte mult turismul, în această perioadă. Din acest punct de vedere, turismul este între priorităţile guvernului japonez. Şi bineînţeles, cineva care merge în Japonia, va avea ocazia să vadă atât partea tradiţională, despre care am vorbit mai devreme, cât şi aspectele moderne, care au intrat în societatea şi cultura japoneză după război, prin influenţe americane şi europene. La Tokyo va putea să vad această îmbinare de modernitate şi de influenţe luate din afară, dar modificate în stilul japonez, iar dacă va merge la Kyoto, va avea ocazia să vadă partea tradiţională, clădirile foarte vechi, şi aşa mai departe. De asemenea, dacă va merge în altă parte a Japoniei, va putea să participe la festivalurile zonei, festivaluri locale, care sunt legate de religia shinto, de faptul că sunt sărbătorite anumite zeităţi şi, dat fiind că au rămas în multe regiuni din Japonia, se vor putea bucura de ele. Şi cred că este o idee să meargă şi la onsen, aceste izvoare termale, mai ales că felul în care este întămpinat şi făcut să se simtă turistul acolo ţin de tradiţia japoneză şi aceste excursii în sine au devenit o formă de divertisment. Cei mai numeroşI turişti sunt din China şi din Coreea de Sud iar aceştia deja nu mai vin neapărat în oraşele mari, ci merg direct în teritoriu, fapt care face ca industria turismului în aceste zone să fie foarte dezvoltat şI autorităţile susţin foarte mult investiţiile turistice.

O privire limpede spre România

• Să continuăm dialogul nostru cu câteva aspecte despre România. Ca ambasador, cum vedeţi nivelul societăţii româneşti de astăzi şi care este cea mai importantă realizare de după comunism?
• Personal, cred că România are destul de multe probleme, dar, aşa cum am simţit încă de când am venit aici, are un potenţial foarte mare şi această impresie încă nu s-a schimbat. Iar în ceea ce priveşte realizările, se poate spune că cea mai mare realizare a fost chiar revoluţia din 1989. Cred că România este un exemplu foarte bun pentru ţările arabe, care sunt acum într-o perioadă de transformare – se vorbeşte acum despre “primăvara ţărilor arabe” şi de mişcările de democratizare care se produc în aceste ţări – şi cred că România are în faţa acestora o perioadă de 20 de ani de proces democratic. Din punct de vedere al poziţiei geografice, cred că pe viitor România va avea foarte mare importanţă. Dacă privim harta, în parta de est, deja începe Orientul Mijlociu, iar în partea de vest avem ţările europene. Fiind în acest punct de contact, importanţa ei este foarte mare. Cred că este o ţară care are o importanţă foarte mare din punct de vedere al minorităţilor, dacă privim situaţia din celelate ţări europene. Spre deosebire de unele ţări europene, care practic, nu acceptă problema minorităţilor, sau o ignoră, România îi acordă o foarte mare importanţă. În apropierea oraşului Timişoara este un centru de tranzit pentru refugiaţi şi imigranţi. faptul că România a acceptat pe teritoriul ei un astfel de centru, denotă interesul pe care îl are pentru minorităţi. Sunt multe ţări care nu acceptă ideea ca oameni de diferite naţionalităţi să locuiască împreună, iar din acest punct de vedere, România este un foarte bun exemplu. Are o foarte mare deschidere şi este probabil, din acest punct de vedere, mai avansată decât Japonia. Românii au capacitatea de a învăţa limbi străine uşor, iar acest lucru nu se întâmplă şi la noi, în Japonia. România este pregătită deja de a se îndrepta spre o societate globală.

• Dincolo de funcţia dumnevoastră diplomatică, cum îi vedeţi pe români?
• Pentru mine sunt fascinanţi. În primul rând, pentru că foarte mulţi români sunt interesaţi de Japonia şi o condiţie pentru a trăi şi pentru a te simţi bine într-un loc este aceea de a exista interes pentru tine în locul respectiv, iar faptul că există acest interes mă face şi pe mine să fiu interesat de acest loc. Personal, sunt foarte interesat de felul în care au simţit românii propria lor istorie, dat fiind că România a fost mereu o ţară care a fost invadată de alte ţări, a fost prinsă la mijloc între alte imperii şi a avut de suferit din cauza invaziilor. De asemenea, a fost o ţară care nu a invadat niciodată pe nimeni. Este interesant de văzut cum au reacţionat românii şI cum s-au dezvoltat ei în astfel de situaţii, dat fiind că, se ştie, cultura popoarelor care invadează, a celor puternici este, de regulă, una similară, dar cei care au fost invadaţi, care au fost asupriţi, dezvoltă o cultură specială, particulară, foarte bine conturată. Personal, sunt foarte interesat de aceste aspecte. Acest lucru îl spun deoarece nici în Japonia situaţia nu a fost neapărat diferită. Japonia a fost tot timpul ameninţată de perspectiva invaziilor, a fost mereu în umbra Chinei, a primit foarte multe influenţe culturale din China, a trăit cu frica asupririlor din mai multe părţi şi şi-a dezvoltat o cultură proprie. Acesta este motivul pentru care sunt interesat şi de cultura României.

• Aveţi vreun loc preferat? Vreo mâncare preferată?

• Îmi place foarte mult muntele. Anul trecut am urcat pe munte de opt ori. Dacă s-ar şti despre aceste frumuseţi, ar veni mai mulţi japonezi. Pe de altă parte, dacă ar veni prea mulţI, forma naturală şi sălbatică a muntelui n-ar mai fi la fel. Oriunde mă duc, în orice oraş din teritoriu mi se pare foarte frumos. Sunt locuri care îşI păstrează tradiţiile, clădirile. Am fost recent în Maramureş şi, dacă aş mai avea ocazia, aş vrea să mai merg acolo. Peisajul mi s-a părut extraordinar. Am avut impresia că s-a oprit timpul. În Bucureşti îmi place foarte Muzeul Naţional de Artă, mai ales partea de artă românească, în special portretele, care sunt interesante nu doar din punct de vedere artistic, ci şi din punct de vedere social. Privindu-le, poţi să-ţi imaginezi cum arătau oamenii înainte, ce fel de viaţă duceau, şi mă gândesc la acest lucru de câte ori le văd. De asemenea, ţin să mulţumesc... parcului Herăstrău pentru că e aproape un teren de sport personal. Activitatea de ambasador înseamnă mai mult deplasarea cu maşina şi simt nevoia să fac mişcare. Merg aproape în fiecare săptămână în parcul Herăstrău şi mă plimb cel puţin o dată în jurul lacului. Este terenul meu de sport. Mai obişnuiesc să fac şi golf. La început, acum doi ani, când am venit, eram foarte speriat de numărul mare de câini de pe străzi, dar acum au mai dispărut, iar cu cei care au rămas, am senzaţia că m-am împrietenit şi nu-mi mai este frică. Dar probabil sunt locuri cu care mă voi împrieteni foarte bine în Bucureşti, pe care încă nu le ştiu. Aş vrea să merg în locuri în care merg tinerii, fără să ştie că sunt eu. Să mă transform şi să merg incognito. În ceea ce priveşte mâncarea îmi place foarte mult salata de vinete. Mi s-a părut ciudată la început, dar imediat după ce am gustat, mi-a plăcut foarte mult. Şi cel mai mult îmi place mierea de albine. De fiecare dată când merg în Japonia, iau miere de salcâm cu mine, mai ales că în Japonia este de 10 ori mai scumpă. Dar mâncarea cea mai gustoasă pe care am mâncat-o în România a fost acasă la cineva, când am fost invitat neanunţat. Acea gospodărie era foarte mare, în curte se creşteau păsări şi porci, vinul era şI el făcut în gospodărie. Legumele şi tot ce fusese folosit la preparat mâncarea era din produsele proprii, proaspăt. În special grăsimea cu care fusese preparatămâncarea, era de cea mai bună calitate. Aceea a fost cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o.

• În final, pentru că am discutat şi despre Japonia, şi despre România, să încheiem cu câteva proiecte înte ţările noastre, care vă sunt dragi.

• Anul acesta, la începutul anului, intenţionez să-mi canalizez misiunea pe promovarea infrastructurii japoneze în România. Vreau să putem aduce infrastructura japoneză în România, pentru ca pe baza ei să putem iniţia alte proiecte. Sper ca proiectul liniei de metrou care va lega Otopeni de Bucureşti, realizat cu sprijin japonez, să demareze cât mai repede. Visul meu este ca în 2020 să mă întorc şi să merg şi eu cu acel metrou. Aş vrea şi să reuşesc să închei acordul de parteneriat economic cu UE. Pe plan politic, doresc să ridic nivelul discuţiilor politice care se desfăşoară între cele două ţări. Există un grup de prietenie între parlamentari români şi japonezi. Cei din urmă ar fi trebuit să facă o vizită în România în 2011, dar din cauza celor întâmplate, acest lucru nu a mai fost posibil. Dar acesta rămâne un proiect pentru primăvara viitoare.

• Aţi dori să transmiteţi un mesaj românilor?

• Eu văd în România un mare potenţial şi sper ca românii să reuşească să construiască o nouă Românie, animaţi de spiritul dragostei de ţară.

Un dialog cu Excelenţa Sa d. Natsuo Amemiya, ambasadorul Japoniei la Bucureşti

• Excelenţa Voastră, unul dintre cele mai importante evenimente pe care ţara dv. le-a organizat în România a fost “Luna Japoniei”, care s-a bucurat de un real succes. Practic, toată luna noiembrie, bucureştenii au putut afla, puţin câte puţin, cât de mult poate oferi Japonia...

• |n primul rând, legat de “Luna Japoniei”, noi am organizat în total 11 evenimente, dintre care unele au fost organizate doar de Ambasada Japoniei, altele în colaborare cu alte instituţii. Evenimentele au cuprins mai multe domenii, atât legate de cultura tradiţională japoneză, de mâncarea tradiţională japoneză, cât şi de situaţia actuală de după cutremur. Cred ca am reuşit să acoperim o foarte mare paletă din interesul românilor şi, de asemenea, cred că, luându-ne după participarea în număr foarte mare a publicului, am reuşit să facem să fie un succes. Din păcate, în evenimentele care au fost organizate nu a fost nimic din domeniul ştiinţei de ultimă genraţie, care este foarte reprezentativ pentru Japonia, şi mi-aş dori, dacă se poate, pe viitor, să facem evenimente şi în acest domeniu.

• Deci răspunsul românilor la “Luna Japoniei” a fost ceea ce v-aţi dorit...?

• Da, cred că se poate spune aşa, în special evenimentul legat de demonstraţia de sushi a fost foarte foarte bine primit. Bineînţeles, acest produs gastronomic este foarte apreciat şi în România. Cred că a avut o mare semnificaţie. De asemenea, expoziţia de fotografie cu imagini de după dezastrul din japonia şi cu imagini ale refacerii Japoniei a fost una foarte apreciată. Aş dori, dacă se poate, de acum în colo, să o prezentăm şi în alte zone decât Bucureşti. Oricum, cred că se poate spune că şi în alte zone decât Bucureştiul, în România, interesul pentru Japonia este foarte mare şi într-un fel aş dori să răspundem acestui interes. Şi, pe de altă parte, mai mult decât a răspândi cunoştinţele despre Japonia, interesul nostru este aceea de a mulţumi pentru sprijinul pe care l-am primit şi din partea oamenilor din aceste zone.

• Dacă tot am vorbit despre interesul românilor din toată ţara, pot sa spun că, cel puţin la Universitate, este o concurenţă foarte mare pentru un loc la limba japoneză. Pe viitor aveţi vre-un plan pentru dezvoltarea relaţiei pe plan educaţional?

• Da. Cred că este un aspect foarte important al relaţiilor bilaterale şi, personal, de când am fost numit ambasador, am fost foarte impresionat de entuziasmul cu care oamânii studiază limba japoneză şi, prin intermediul mai multor programe, puse la dispoziţie de guvernul japonez, intenţionăm să încurajăm aceste schimburi. După cum probabil ştiţi, sunt aproape 2000 de al cărei Centrul de Studii Japoneze înfiinţat anul trecut în luna august, noi ne-am implicat foarte mult în realizarea lui. Dorinţa mea cea mai mare şI speranţa mea este ca acest centru să ajungă cel mai mare din zona Europei de Est, un loc în care cercetătorii din această zonă pe domeniul Japoniei se vor întâlni şI vor publica lucrările, îşi vor schimba părerile între ei.

Despre dinamica relaţiilor bilaterale

• Care este acum dinamica relaţiilor din România şi Japonia?

• Cred că România şI Japonia sunt doi parteneri foarte importanţI, care împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale, bazate pe democraţie, o economie de piaţă şI statul de drept şI, din acest punct de vedere, vreau să accentuez că sunt nişte parteneri foarte buni. În ceea ce priveşte relaţiile economice, la potenţialul pe care îl au cele două ţări, se poate spune că încă mai există loc de îmbunătăţire şi cred că, în condiţiile în care, acum, criza economică este pe sfârşite, vor fi multe oportunităţi de colaborare în acest domeniu. În acest sens, în acest momentnt sunt în desfăşurare nişte discuţii foarte importante cu România şi Uniunea Europeană privind semnarea unui parteneriat economic. Dacă acest parteneriat va fi semnat, este de aşteptat ca legăturile economice între Uniunea Europeană şi, implicit, România, să crească foarte mult, dat fiind faptul că, printre măsuri, se numără reducerea sau anularea unor taxepentru a permite exportul unor anumite produse şi, de asemenea, privind circulaţia liberă a oamenilor de afaceri. România este ţara care a susţinut de la început Japonia în aceste discuţii de semnare a unui tratat economic cu Uniunea Europeană şi din acest punct de vedere, se poate spune că este un partener puternic pentru Japonia.

• Am observat că anul acesta au venit în România reprezentanţI ai asociaţiei producătorilor de vin şi a somelierilor din Japonia, care s-au întâlnit cu asociaţia somelierilor din românia şi cu diverşI producători de vin, tocmai pentru a consolida schimburi comerciale între cele două ţări. De asemenea, odată cu prezentarea de sushi, am observat că au venit oameni interesaţI să aducă sosul de soia japonez în România, şI aşa mai departe. Deci deja interesul pentru o deschidere economică pe piaţa românească creşte deja, deşi proiectul economic nu este încă finalizat.

• Bineînţeles, asta pentru că există un foarte mare interes de investiţii din parte firmelor japoneze în România. A fost o perioadă, la începutul crizei economice, când acest proces a fost un pic încetinit, dar senzaţia mea personală este că, de-acum în colo, va creşte şI mai mult acest interes şi, bineînţeles, cercetările şi planurile de fezabilitate în vederea investiţiilor. Una dintre veştile foarte bune în ceea ce priveşte investiţiile în România, a venit din partea unei firme japoneze foarte cunoscute, Yoritom, care a cumpărat o firmă românească şi se va ocupa, pe viitor, de agricultură în România. Cred că dânşii se gândesc dea în perspectivă, fiind o firmă care comercializează produse agricole, ca pe viitor să comercializeze produsele care vor fi făcute aici, în România, în Japonia. Cred că este un lucru foarte important, în avantaj reciproc, dat fiind faptul că, pentru România, vor creşte exporturile, iar în ceea ce priveşte Japonia, vor putea asigura hrana cu produse aduse din România. Este o modalitate de investiţii foarte bună şi pentru România, dat fiind că una dintre caracteristicile firmelor japoneze este aceea ca, după ce fac investiţii în altă parte a lumii, aduc tehnologia lor, o implementează şI apoi se retrag. Cei care continuă să o folosească după retragerea lor sunt oamenii locului.

• Care credeţI că sunt punctele care unesc România şi Japonia?

• Cred că sunt multe puncte comune, dar ce îmi vine acum în minte este faptul că, cred eu, ambele ţări au, din punct de vedere al poeziei, al literaturii, nişte criterii foarte bine definite, foarte elevate şi apreciază acest domeniu. Şi asta pentru că, atât România, căt şI Japonia, au, din punct de vedere istoric, multe puncte comune. România se află acum într-o perioadă de modernizare, în urma unei perioade îndelungate de comunism şi modelul pe care şi l-a ales pentru aceasta au fost ţările occidentale. De asemenea, se poate spune acelaşI lucru despre Japonia. Dacă am merge cu 100 de ani în urmă, după reforma Meiji, Japonia a trebuit să se modernizeze şi a luat ca model tot ţările din Europa. Dar dificultatea atunci a fost că Japonia avea deja o civilizaţie de 1000 de ani car deja era foarte bine definită şi a fost foarte dificil de a plia această cultură pe modelele occidentale. Dar cred că cel mai important este, pentru identitatea unui popor, cultura tradiţională.

• Pentru că aţi pomenit despre litratura română şi spuneţi că se aseamănă cu cea japoneză, aţi citit recent ceva din literatura noastră?

• Da, am citit. O traducere în japoneză a unei cărţi de Herta Muller. A fost interesantă, dar o poveste foarte grea, fiind vorba despre un moment din perioada comunistă. Cred că s-a transmis foarte bine dificultatea ultimei perioade din comunism.

Despre capacitatea de a supravieţui unei calamităţi naturale

• Recent, Japonia a trecut printr-o încercare foarte grea. Care credeţi că sunt lecţiile care pot fi învăţate după cutremurul din luna martie şi cum credeţi că reuşeşte poporul japonez să depăşească această situaţie?

• Cred că ce s-a avut cel mai mult de învăţat a fost faptul că se poate trece peste orice dezastru natural, fie că este o erupţie, fie că este un tsunami, fie că este un cutremur, orice. Bineînţeles, ce a mai fost de învăţat a fost faptul că nu se poate câştiga în faţa puterii naturii, dar se poate ca această putere să fie întoarsă înapoi şi să se treacă peste ceea ce a fost distrus.

• Am văzut că imediat după cutremur, comunitatea academică a Japoniei s-a implicat în încercarea de a găsi noi soluţii pentru rezolvarea acestui fel de probleme. Mi se pare foarte interesant răspunsul lor prompt. Credeţi că modelul acesta setat de comunitatea academică din Japonia va fi preluat şi de alte ţări, precum România, să se implice mai mult în problemele existente şi concrete ale României?

• Cred, fără îndoială, că acelaşi lucru se poate spune şi despre România. Aşa cum am spus mai devreme, puterea naturii depăşeşte inteligenţa omenească şi trebuie văzut ce se poate face pentru a depăşi astfel de situaţii. Bineînţeles, şi în ceea ce priveşte centrala de la Fukushima, au venit cercetători din lumea întreagă şi au analizat situaţia de acolo. Sunt convins că şi în România, dacă, Doamne fereşte!, se va întâmpla ceva foarte grav, o stare de urgenţă, se vor folosi informaţiile acumulate de peste tot. Trebuie să credeţi mai mult în ţara dumneavoastră! Nu văd nici o problemă în cazul României, dat fiind că ea, ca ţară şi ca naţiune, există deja de peste 2000 de ani, iar dacă a rezistat atât în timp, înseamnă că, la momente de dificultate, au fost oameni care au ştiut să treacă peste ele.

Despre societatea japoneză şi calităţile ei

• Care credeţi că sunt cele mai importante trăsături ai societăţii japoneze contemporane? Fie luate individual, fie comparate cu România…

• Caracteristica principală, nu atât a societţii, cât a japonezului, este dragostea pentru locul natal, pentru locul în care au fost născuţi şi crescuţi şi dorinţa de a se întoarce în acel loc. Dragostea pentru locul natal se poate explica prin faptul că Japonia este, după cum bine ştiţi, o ţară insulară, cu o foarte mare parte din teritoriu reprezentat de munte şi în micul spaţiu pe care oamenii l-au avut la dispoziţie, s-au gândit cum să-l facă, cum să-l amenajeze să se simtă cât mai bine în el. Acest lucru se poate spune şi despre ce a urmat după cutrem şI despre felul în care s-au comportat oamenii atunci. Cred că dragostea faaţă de locul în care au fost crescuţI i-a făcut să se comporte aşa şi aceasta este cea mai importantă caracteristică a lor. De asemenea încă o caracteristică a japonezilor este faptul că, pentru o perioadă îndelungată, au fost învăţaţi să respecte aceste teritoriu al lor şi să-l facă curat, fie că este vorba despre casa în care locuiesc, cât şi de locurile publice care ţin de zona lor, drumuri publice. Japonezii sunt obişnuiţI în şcoală, încă din copilărie, după ce termină orele, să îşi cureţe clasa.

• Dacă tot am vorbit despre societatea japoneză, cum se împart în societate cultura, educaţia, turismul, economia?

• În primul rând, Japonia, ca o modalitate de a-şi reveni după tragedia care a afectat-o, promovează foarte mult turismul, în această perioadă. Din acest punct de vedere, turismul este între priorităţile guvernului japonez. Şi bineînţeles, cineva care merge în Japonia, va avea ocazia să vadă atât partea tradiţională, despre care am vorbit mai devreme, cât şi aspectele moderne, care au intrat în societatea şi cultura japoneză după război, prin influenţe americane şi europene. La Tokyo va putea să vad această îmbinare de modernitate şi de influenţe luate din afară, dar modificate în stilul japonez, iar dacă va merge la Kyoto, va avea ocazia să vadă partea tradiţională, clădirile foarte vechi, şi aşa mai departe. De asemenea, dacă va merge în altă parte a Japoniei, va putea să participe la festivalurile zonei, festivaluri locale, care sunt legate de religia shinto, de faptul că sunt sărbătorite anumite zeităţi şi, dat fiind că au rămas în multe regiuni din Japonia, se vor putea bucura de ele. Şi cred că este o idee să meargă şi la onsen, aceste izvoare termale, mai ales că felul în care este întămpinat şi făcut să se simtă turistul acolo ţin de tradiţia japoneză şi aceste excursii în sine au devenit o formă de divertisment. Cei mai numeroşI turişti sunt din China şi din Coreea de Sud iar aceştia deja nu mai vin neapărat în oraşele mari, ci merg direct în teritoriu, fapt care face ca industria turismului în aceste zone să fie foarte dezvoltat şI autorităţile susţin foarte mult investiţiile turistice.

O privire limpede spre România

• Să continuăm dialogul nostru cu câteva aspecte despre România. Ca ambasador, cum vedeţi nivelul societăţii româneşti de astăzi şi care este cea mai importantă realizare de după comunism?
• Personal, cred că România are destul de multe probleme, dar, aşa cum am simţit încă de când am venit aici, are un potenţial foarte mare şi această impresie încă nu s-a schimbat. Iar în ceea ce priveşte realizările, se poate spune că cea mai mare realizare a fost chiar revoluţia din 1989. Cred că România este un exemplu foarte bun pentru ţările arabe, care sunt acum într-o perioadă de transformare – se vorbeşte acum despre “primăvara ţărilor arabe” şi de mişcările de democratizare care se produc în aceste ţări – şi cred că România are în faţa acestora o perioadă de 20 de ani de proces democratic. Din punct de vedere al poziţiei geografice, cred că pe viitor România va avea foarte mare importanţă. Dacă privim harta, în parta de est, deja începe Orientul Mijlociu, iar în partea de vest avem ţările europene. Fiind în acest punct de contact, importanţa ei este foarte mare. Cred că este o ţară care are o importanţă foarte mare din punct de vedere al minorităţilor, dacă privim situaţia din celelate ţări europene. Spre deosebire de unele ţări europene, care practic, nu acceptă problema minorităţilor, sau o ignoră, România îi acordă o foarte mare importanţă. În apropierea oraşului Timişoara este un centru de tranzit pentru refugiaţi şi imigranţi. faptul că România a acceptat pe teritoriul ei un astfel de centru, denotă interesul pe care îl are pentru minorităţi. Sunt multe ţări care nu acceptă ideea ca oameni de diferite naţionalităţi să locuiască împreună, iar din acest punct de vedere, România este un foarte bun exemplu. Are o foarte mare deschidere şi este probabil, din acest punct de vedere, mai avansată decât Japonia. Românii au capacitatea de a învăţa limbi străine uşor, iar acest lucru nu se întâmplă şi la noi, în Japonia. România este pregătită deja de a se îndrepta spre o societate globală.

• Dincolo de funcţia dumnevoastră diplomatică, cum îi vedeţi pe români?
• Pentru mine sunt fascinanţi. În primul rând, pentru că foarte mulţi români sunt interesaţi de Japonia şi o condiţie pentru a trăi şi pentru a te simţi bine într-un loc este aceea de a exista interes pentru tine în locul respectiv, iar faptul că există acest interes mă face şi pe mine să fiu interesat de acest loc. Personal, sunt foarte interesat de felul în care au simţit românii propria lor istorie, dat fiind că România a fost mereu o ţară care a fost invadată de alte ţări, a fost prinsă la mijloc între alte imperii şi a avut de suferit din cauza invaziilor. De asemenea, a fost o ţară care nu a invadat niciodată pe nimeni. Este interesant de văzut cum au reacţionat românii şI cum s-au dezvoltat ei în astfel de situaţii, dat fiind că, se ştie, cultura popoarelor care invadează, a celor puternici este, de regulă, una similară, dar cei care au fost invadaţi, care au fost asupriţi, dezvoltă o cultură specială, particulară, foarte bine conturată. Personal, sunt foarte interesat de aceste aspecte. Acest lucru îl spun deoarece nici în Japonia situaţia nu a fost neapărat diferită. Japonia a fost tot timpul ameninţată de perspectiva invaziilor, a fost mereu în umbra Chinei, a primit foarte multe influenţe culturale din China, a trăit cu frica asupririlor din mai multe părţi şi şi-a dezvoltat o cultură proprie. Acesta este motivul pentru care sunt interesat şi de cultura României.

• Aveţi vreun loc preferat? Vreo mâncare preferată?

• Îmi place foarte mult muntele. Anul trecut am urcat pe munte de opt ori. Dacă s-ar şti despre aceste frumuseţi, ar veni mai mulţi japonezi. Pe de altă parte, dacă ar veni prea mulţI, forma naturală şi sălbatică a muntelui n-ar mai fi la fel. Oriunde mă duc, în orice oraş din teritoriu mi se pare foarte frumos. Sunt locuri care îşI păstrează tradiţiile, clădirile. Am fost recent în Maramureş şi, dacă aş mai avea ocazia, aş vrea să mai merg acolo. Peisajul mi s-a părut extraordinar. Am avut impresia că s-a oprit timpul. În Bucureşti îmi place foarte Muzeul Naţional de Artă, mai ales partea de artă românească, în special portretele, care sunt interesante nu doar din punct de vedere artistic, ci şi din punct de vedere social. Privindu-le, poţi să-ţi imaginezi cum arătau oamenii înainte, ce fel de viaţă duceau, şi mă gândesc la acest lucru de câte ori le văd. De asemenea, ţin să mulţumesc... parcului Herăstrău pentru că e aproape un teren de sport personal. Activitatea de ambasador înseamnă mai mult deplasarea cu maşina şi simt nevoia să fac mişcare. Merg aproape în fiecare săptămână în parcul Herăstrău şi mă plimb cel puţin o dată în jurul lacului. Este terenul meu de sport. Mai obişnuiesc să fac şi golf. La început, acum doi ani, când am venit, eram foarte speriat de numărul mare de câini de pe străzi, dar acum au mai dispărut, iar cu cei care au rămas, am senzaţia că m-am împrietenit şi nu-mi mai este frică. Dar probabil sunt locuri cu care mă voi împrieteni foarte bine în Bucureşti, pe care încă nu le ştiu. Aş vrea să merg în locuri în care merg tinerii, fără să ştie că sunt eu. Să mă transform şi să merg incognito. În ceea ce priveşte mâncarea îmi place foarte mult salata de vinete. Mi s-a părut ciudată la început, dar imediat după ce am gustat, mi-a plăcut foarte mult. Şi cel mai mult îmi place mierea de albine. De fiecare dată când merg în Japonia, iau miere de salcâm cu mine, mai ales că în Japonia este de 10 ori mai scumpă. Dar mâncarea cea mai gustoasă pe care am mâncat-o în România a fost acasă la cineva, când am fost invitat neanunţat. Acea gospodărie era foarte mare, în curte se creşteau păsări şi porci, vinul era şI el făcut în gospodărie. Legumele şi tot ce fusese folosit la preparat mâncarea era din produsele proprii, proaspăt. În special grăsimea cu care fusese preparatămâncarea, era de cea mai bună calitate. Aceea a fost cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o.

• În final, pentru că am discutat şi despre Japonia, şi despre România, să încheiem cu câteva proiecte înte ţările noastre, care vă sunt dragi.

• Anul acesta, la începutul anului, intenţionez să-mi canalizez misiunea pe promovarea infrastructurii japoneze în România. Vreau să putem aduce infrastructura japoneză în România, pentru ca pe baza ei să putem iniţia alte proiecte. Sper ca proiectul liniei de metrou care va lega Otopeni de Bucureşti, realizat cu sprijin japonez, să demareze cât mai repede. Visul meu este ca în 2020 să mă întorc şi să merg şi eu cu acel metrou. Aş vrea şi să reuşesc să închei acordul de parteneriat economic cu UE. Pe plan politic, doresc să ridic nivelul discuţiilor politice care se desfăşoară între cele două ţări. Există un grup de prietenie între parlamentari români şi japonezi. Cei din urmă ar fi trebuit să facă o vizită în România în 2011, dar din cauza celor întâmplate, acest lucru nu a mai fost posibil. Dar acesta rămâne un proiect pentru primăvara viitoare.

• Aţi dori să transmiteţi un mesaj românilor?

• Eu văd în România un mare potenţial şi sper ca românii să reuşească să construiască o nouă Românie, animaţi de spiritul dragostei de ţară.