Crin Antonescu: „Băsescu, incapabil să răspundă protestului masiv”

Crin Antonescu: Noi am avut înainte de reuniunea din plen discuţii şi cu preşedintele Parlamentului, domnul Martin Schultz, şi, după aceea, fiecare dintre noi cu liderii familiilor politice de care aparţinem, în cazul meu cu Graham Watson, preşedintele Partidului Liberal European, şi cu Guy Verhofstadt, liderul grupului parlamentar european li­beral. Sunt oameni care cunosc, în linii mari, evoluţiile din România şi îngrijorările noastre. Ei au fost în legătură în permanenţă cu europarlamentarii noştri şi aşa cum s-a putut observa şi din alocuţiunile din deschiderea reuniunii, înţeleg exact temele noastre de îngrijorare.

De altfel, în aceşti din urmă 4-5 ani, la nivelul instituţiilor europene a existat o ofensivă propagandistică foarte accentuată a puterii, care s-a prezentat mereu ca singura forţă reformatoare, ca o putere dedicată luptei anticorupţie şi a prezentat în acelaşi timp, de ani buni, mereu opoziţia din România drept retrogradă, conservatoare, împotrivindu-se tuturor acestor demersuri minunate. Aşa încât, după această dezbatere care ne priveşte, probabil că lucrurile se vor disputa şi la nivelul familiilor europene. Dar important este că despre România s-a discutat şi despre România s-au spus câteva lucruri foarte clar, lucruri care nu au putut fi contrazise nici măcar de reprezentanţii PDL prezenţi la întâlnire.

Dezbatere cu bătaie lungă
• Ce s-a discutat la Bruxelles ră­mâne acolo, sau mesajul dumneavoastră poate ajunge la cancelariile occidentale şi se poate transforma în reacţii, măsuri?

Sigur că toate aceste dezbateri, şi cea de alaltăieri şi alte discuţii pe care noi le-am avut chiar în întâlniri bila­terale cu reprezentanţi ai cancelariilor europene, se adună. De altfel, această dezbatere, vă reamintesc, a avut loc pe fondul unor relatări destul de numeroase în marea presă europeană în legătură cu protestele din România, în legătură cu contestaţia amplă pe care, în România, un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni o îndreaptă la adresa autorităţilor. Sigur că aceste lucruri, repet, se adună. Trebuie însă să ţinem cont de faptul că în acest moment, la gu­vernare, în statele majore ale Uniunii Europene – Germania, Franţa – se află reprezentanţi ai familiei politice a Partidului Popular. Sigur că aceştia vor fi reţinuţi în a critica şi în a pune în discuţie ce se întâmplă în România sau în Ungaria. Lucrurile însă nu rămân fără efect, pentru că aceste teme, în momentul în care devin europene, au evoluţia lor.

• Să revenim  pe plan intern. Este prima zi de protest parlamentar. Cum comentaţi reacţiile ironice la demersul dumneavoastră în sensul că sunteţi în grevă, dar aveţi in­dem­nizaţii, aveţi maşini, deplasări în străinătate, pe sprânceană?

Treaba noastră nu este să demontăm ironiile bine plătite ale propagandiştilor lui Băsescu. Este un gest politic care a fost foarte clar deschis, am spus foarte limpede ce se întâmplă şi în privinţa in­dem­ni­za­ţiei, nu se pune problema de­pla­sărilor în străinătate, este vorba că noi nu mai participăm la lucrările Parlamentului împreună cu acestă majoritate care ignoră tot ceea ce se întâmplă în România şi în stradă, păstrându-ne în acelaşi timp calitatea politică de parlamentari, că s-ar putea să fie nevoie de ea într-o împrejurare politică în care să  trebuiască să vo­tăm ori pentru ale­geri anticipate, sau o mo­ţiune de cenzură sau, de ce nu, chiar o suspendare a preşedintelui.

• Preşedintele Băsescu declară însă că domnul premier Boc „a fost, este şi rămâne partenerul lui”. Deci are susţinerea lui, nici vobă de a-i cere demisia.

Aceasta este expresia incapacităţii preşedintelui de a răspunde protestului masiv din România din ultimele săptămâni şi, până la urmă, aici este un lucru foarte simplu. Dacă în societatea românească există resursele pentru a construi o presiune majoră pe care puterea să n-o mai poată ignora –  de tipul grevă generală, de tipul intensificarea acestor manifestaţii – atunci puterea va ceda. Noi, ca parlamentari, ca reprezentanţi ai opoziţiei politice am reacţionat la ceea ce se întâmplă în România, am făcut gesturile politice care sunt necesare, am propus soluţii, mai mult de atât nu avem ce face. Este, în fond, o luptă nu doar între putere şi opoziţie, ci şi între putere şi cea mai mare parte a societăţii şi în funcţie de modul în care societatea va şti să-şi impună punctul de vedere, puterea va ceda.

• În ce măsură credeţi că amplificarea mişcărilor de stradă, cu implicarea serioasă a societăţii civile, va grăbi îndeplinirea ce­rinţelor protestatarilor?

Într-o măsură decisivă. Dacă pu­te­­rea s-a clătinat atât de serios în urma protestelor răspândite în toată ţara, dar protestele câtorva sute de oameni, imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla în mo­mentul în care opo­ziţia, sindicatele, ONG şi numeroşi protestatari din ţară ar construi o ofensivă perfect democratică, perfect legală împotriva ambiţiei acestei puteri de a ignora reacţia so­cietăţii. Eu cred că puterea ar trebui să cedeze şi cred de altfel că acest lucru se va întâmpla.

• Aveţi un orizont de timp? O estimare?

După cum se ştie, situaţia este destul de imprevizibilă. Nimeni nu se aştepta la izbucnirea în luna ia­nuarie a acestor mişcări de stradă spontană. Nu le-a organizat opoziţia, nu le-a organizat altcineva. Ele au surprins până la urmă pe toată lumea: putere, opoziţie, observatori străini. Îmi este greu să fac astfel de evaluari. Văd însă, în continuitatea protestelor, că oamenii nu se mai lasă păcăliţi ca să cedeze. Cert este că fiecare zi care trece, fără ca noi să avem o soluţie de deblocare, este foarte costisitoare pentru noi toţi. Este un an economic greu, e nevoie de decizii serioase, de opţiuni majore care nu pot fi luate decât de un guvern puternic, nu în sensul susţinerii sale parlamentare, ci al încrederii pe care cetăţenii să i-o acorde. Or, semnul de nediscutat al acestei greve nu se dă decât la alegeri. Un guvern, o majoritate parlamentară care vor rezulta din alegeri vor avea cel puţin o vreme această forţă şi această credibilitate să poată acţiona în situaţia complicată în care se găseşte România şi, de altfel, întreaga Europă.

Nemulţumire uriaşă
• De ce credeţi că românii nu au ieşit în număr foarte mare să protesteze?

E binecunoscută absenţa unei tradiţii şi a unei culturi a protestului de stradă în România. Dar faptul că sondajele ne indică uriaşa cotă de nemulţumire a cetăţenilor României, dacă vreţi interesul pentru emisiunile şi posturile tv care au transmis în toate aceste zile manifestaţiile de stradă, însăşi reacţia puterii care, prin vocea preşedintelui, a recunoscut că cei din stradă reprezintă un număr mult mai mare de nemultumiţi, toate aceste lucruri ne fac să nu discutăm despre aceste manifestări ca despre unele marginale, ale unei minorităţi de nemulţumiţi.

• După declanşarea protestului USL, PDL şi-a mobilizat parlamentarii, mai ales la Senat, pentru a avea cvorum. În aceste condiţii, vă aşteptaţi la tentative de racolare a unor parlamentari USL?

Nu, categoric nu. Puterea nu a încetat nici pe parcursului anului trecut să încerce în permanenţă acest lucru. Pe filiera UNPR, sau direct a PDL ei au făcut un efort permanent de a falsifica rezultatul alegerilor şi generale şi locale, încercând să racoleze parlamentari, primari, aleşi locali. Eu cred că nu mai poate fi o speranţă pentru ei. Cine nu a plecat până acum, cu foarte rare excepţii, nu mai are motiv să plece. În orice caz nu cred că asta e soluţia să scoată puterea din impas.

• Care sunt planurile USL pe perioada protestului parlamentar?

Suntem pregătiţi şi acţionăm pe mai multe planuri. Am început şi vom continua o serie de întâlniri cu sindicatele, structuri ale societăţii civile pentru a putea să ne conjugăm eforturile nu într-un parteneriat electoral, adică noi nu le cerem acestor oameni să facem o înţelegere în baza căreia ei să ne voteze la alegeri şi noi să facem nu ştiu ce după ce venim la putere. Este pur şi simplu construirea unui parteneriat pentru deblocarea crizei actuale şi pentru o soluţie democratică, alegeri anticipate, de exemplu. Pe de altă parte, suntem într-un proces firesc de pregătire a candidaturilor la nivel local, parlamentar în interiorul alianţei pe fiecare judeţ, pe fiecare regiune.

Şi bi­ne­înţeles am deschis şi acest front al acţiunii externe, care chiar dacă, momentan, nu are impact imediat asupra situaţiei din România, este importantă pentru că în momentul în care vom veni la putere după alegeri trebuie să fim cât mai bine cunoscuţi de partenerii noştri europeni. Situaţia României nu poate fi discutată doar în termenii luptei interne. Trebuie să vedem foarte clar că Europa toată este în derivă, aş spune chiar şi că România trebuia să ia împreună cu partenerii europeni decizii importante. În legătură cu cetăţenii am fost mereu şi acest motivul pentru care cabinetele noastre parlamentare îşi continuă activitatea pentru că noi avem acest mandat de la cetăţeni, nu de la Băsescu sau de la Boc. Şi cei de la putere pot să facă oricâte ironii. Important pentru noi este să ţinem această legătură cu oamenii şi să-i reprezentăm.

• Se aşteaptă motivarea Curţii Constituţionale pe legea privind comasarea alegerilor. Vă aşteptaţi la o răsturnare de situaţie, iar alegerile să fie comasate în iunie?

Ce va spune Curtea Cons­ti­tu­ţională exact, nu ştiu. Şi, sincer, şi în privin­ţa Curţii Constituţionale mă aştept la orice. E clar însă că ori­cine doreşte o limpezire democratică a situaţiei politice din România trebuie să susţină alegeri parlamentare separate de alegeri locale. Pentru că sunt mize diferite, teme diferite, pentru că sunt programe diferite. USL-ul este pregătit pentru o asemenea variantă, USL face tot ce poate pentru ca aceste alegeri să fie separate – şi alegerile parlamentare, având în vedere protestele actuale din România şi având în vedere faptul că, într-un an foarte greu, România  este condusă de o putere lipsită de legitimitate şi mai ales lipsită de încredere – alegerile parlamentare ar trebui să fie anticipate, ar trebui să fie cât mai curând.

Nu noi decidem însă şi sigur că oricând ar fi momentul  alegerilor noi suntem pregătiţi, pentru că avem în mare parte programele pregătite, avem candidaţii pregătiţi şi, până la urmă, marea temă care stă în faţa alegătorului român este una şi aceeaşi, că e în iunie, că e în martie sau că e în noiembrie. Anume dacă această putere este mandatată în continuare să conducă România sau dacă este nevoie de o schimbare majoră.