Doru Stănculescu: „Nu suntem chiar tagma jefuitorilor!”

L-am prins pe Doru Stănculescu preocupat să-şi repare pancarta pe care a avut-o în Piaţă. Se pregătea să-şi reia locul în stradă, alături de protes­ta­tari. Am văzut că în piept îi răsărise tri­colorul. L-am întrebat dacă-l poar­tă tot timpul. Mi-a răspuns că îl are la vedere zilele acestea doar pentru a arăta că ceea ce face este pentru tot nea­mul lui. „Şi, crede-mă, nu sunt de­magogul lui Caragiale. Mă doare fap­tul că are atâta dreptate. Şi acum este viu...”

Doru Stănculescu, în decembrie 1989, a fost bătut la Miliţia Capitalei: „De la poartă până la intrarea în clădire, erau două şiruri de miliţieni. Le ziceau «pianul». Cei care te băgau pe poartă îţi dădeau un brânci şi apoi miliţienii din şir dădeau cu ce apucau. Dădeau în sensul de mers...”. În ia­nuarie 2012, în urma „întâlnirii” cu jandarmii, Doru Stănculescu s-a ales cu o coastă ruptă. Se va judeca pentru daune morale.   

• Jurnalul Naţional: Cu cine credeţi că ţin ninsorile şi frigul aprig? Cu protestatarii sau cu guvernanţii?

Doru Stănculescu: Eu sper că zăpada ţine cu agricultura. Din luna iulie am ţinut-o într-o secetă. Protestatarii nu se vor opri, asta-i sigur! Iar guvernanţii, nici ei nu se vor opri. Nu le pasă. Ei poate speră că în felul ăsta scapă de proteste. Protestatarii s-au mai împuţinat din cauza frigului, dar peste câteva zile se înmoaie iar... Vor­ba cântecului, „De ce n-o ai ca-n pri­ma zi...?!/ Dacă e tare, e sărbătoare...”.

• Frigul se înmoaie, dar frica?

Ei, da! Guvernanţilor le este frică! Cu aceste ieşiri în stradă am obţinut bucuria de a ne redescoperi mândria şi demnitatea. Ne-am dat seama că încă suntem vii. Am ieşit din comă. Ieşitul în stradă ne-a demonstrat că ne aflăm în putere şi că nu stăm doar să primim. Mai dăm şi noi. Iar guver­nan­ţii au intrat în panică, fiindcă nu se aşteptau să se mai mişte cineva. Aşa a păţit şi Ceauşescu, a rămas în lumea lui... Băşescu e viclean, e ăla cu  „întoarce portofelu’”. Îl întrebi de una şi el vorbeşte de alta. Îi ceri să-şi dea demisia, iar el zice că este comandantul vaporului. Dar România nu este vaporul lui!

• Preşedintele nu poate părăsi ţara în moment de criză...

Ba da, dacă e incapabil. El este doar hămesit după putere! El vrea să ţină frâiele şi să dea ordine. Băşescu n-a fost niciodată preşedintele românilor şi nici primarul Capitalei.

• Dar ce-a fost?

A fost totdeauna în capul unei trebi din care să profite, împreună cu gaşca lui. Singur nu poate să tragă toate hăţurile. Atunci mai aruncă câte un oscior, precum câinilor care aleargă la sanie.

„Vreun strămoş de-al lui Băşescu se băşea pe pământul lui”
• Aţi făcut închisoare în ’89, iar acum aţi fost băgat în dubă. Sunteţi când golan, când ciumpalac...

Da, am făcut închisoare pe 21 şi 22 decembrie. 18 ore am stat la Jilava. S-a strigat „Libertate!” şi în ’89, şi acum, dar ceea ce se întâmplă astăzi nu se poate numi a doua revoluţie. Fiindcă aceste mişcări nu vor schimba sistemul social. Vom rămâne tot în democraţie. În 1989 ne-am lepădat de comunism. Iar acum e o revoltă şi o afirmare de demnitate naţională. Nu suntem chiar tagma jefuitorilor, vorba lui Tudor Vladimirescu.

• Da, patria e norodul...

Şi norodul a răbdat ce-a răbdat, dar acum nu se mai poate! Mai ales când nesimţirea şi aroganţa celor care pretind că ne servesc şi, de fapt, ei ne exploatează, au ajuns la cote maxime. Sper să avem alegeri anticipate până în luna mai, dacă nu chiar în luna martie, aşa cum îşi doresc mulţi români. Iar bani pentru anticipate se găsesc. Să se ia de la Udrea, de la Cocoş, să se ia de la ăştia care-au furat. Inclusiv de la Băşescu. Unde-i flota? De asta se agaţă de funcţie. Dosarul există şi îl aşteaptă! A fost el, Ceauşescu, care părea veşnic, lucrat de securişti, d-apăi târâtura asta, viermele ăsta?

• Îl alintaţi Băşescu...

Nu-l alint, aşa îl cheamă. Nu e Băsescu, fiindcă românul nu zice băsină. Zice băşină.

• Are nume de preşedinte. Se termină în „escu”!

Da, într-adevăr l-am avut pe Ceauşescu, pe Constantinescu. Însă „escu” este particula nobiliară la români. În sensul de stăpân al lui şi al pământului lui. În Moldova era „ot”. Sau la francezi „de la”, la austrieci „von” etc... O fi fost vreun strămoş de-al lui Băşescu care să băşea pe pământul lui şi a preluat particula nobiliară... S-au întors valorile cu bucile-n sus! Însă valorile adevărate există! Se conservă. Există arhive, există memorie colectivă, chiar dacă uneori este lovită de Alzheimer. În ulti­mii 70 de ani am pus cultura la colţ. De când au venit, comuniştii au ras toată intelectualitatea, au trimis-o la canal. Acum e altă cultură, cea a ba­nului. Atât. Suntem în mijlocul unei mlaştini. E adevărat că în mlaştini se fac orezăriile... „Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus/ Pe conştiinţă povara acestui apus”, vorba poetului (n.r. – Adrian Păunescu).

• Veţi continua să ieşiţi în piaţă?

Da, până când va fi ceva decisiv, hotărâtor! Nu puteam să ne trezim şi noi prin luna septembrie? Aveam un Revelion mai plăcut...

• Mai credeţi în steaua neamului?

Întotdeauna am crezut. Voi crede cât voi trăi. Aşa cum cred în echipa Steaua, chiar şi atunci când pierde şi mă face de ruşine. Eu tot cred în ea. Aşa cum cred şi în Dumnezeu. De Dumnezeu nu mi-e teamă. De ce să-mi fie?

• Pentru că este Atotputernic...?

Şi Băşescu este atotputernic acum, dar nu mi-e frică de el. Asta nu înseamnă că pe Băşescu îl iubesc. Doar pe Dumnezeu.

• Dumnezeu este iubire

Da, şi de aceea nu am de ce să-mi fie frică de El. În schimb, lui Băşescu i s-a făcut frică. Ce-i asta, „intervenţia cu românii”? Ce limbă e asta? Intervenţia la zăpadă, la ce? Dacă venea şi el cu o lopată să dea zăpada poate ar mai fi recâştigat unul sau doi dobitoci sau dobitoace pe lângă el...

„Sper să nu mai votăm ca proştii”
• Am redescoperit drapelul. Protestatarii au făcut drapelul şi din baloane...

Da, arborăm drapelul atunci când avem cu ce să ne mândrim. Însă eu cred că ar trebui să ridicăm drapelul, tocmai ca să avem motiv de bucurie. Ne-am unit.

• În număr mic...

Nu e număr mic. E mic doar în stradă. 99% dintre români gândesc la fel şi le palpită inima când ne văd în stradă pe noi, conaţionalii lor. Eu, care ies în stradă, reprezint mai mulţi români. Şi tot aşa...

• Constantin Tănase spunea în urmă cu şapte decenii că „Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/ E sloganul cunoscut;/ Iarăşi am votat ca proştii,/ Şi cu asta ce-am făcut?”

Eu sper să nu mai votăm ca proştii. Îmi este teamă totuşi că, fiind sătuli de atâtea minciuni, oamenii nu vor veni la vot. Acum, dacă tot am demonstrat că ne pasă, să ieşim şi la vot!

• Aveţi cântece patriotice încă din vremea când nu era la modă să fii patriot. Veţi face vreun cântec despre ceea ce s-a întâmplat în România recentă?

Nu ştiu. Nu îmi impun. Dacă îmi vine, atunci o voi face. Am fost educat în spiritul dragostei de ţară. E dureros că astăzi nu mai există o asemenea educaţie. Mă uit la ame­ricani, când încep orele la şcoala primară, mai întâi se cântă imnul.
La noi?! Nici preşedintele nu ştie măcar primele două strofe! Ştie doar să mintă aşa cum respiră şi să profite de pe urma minciunilor şi a inocenţei şi a credulităţii oamenilor. Este o stare de deznădejde, din cauza asta nici nu se mai munceşte. Ni se pare că orice s-ar face e degeaba, că tot nu se leagă, ci se taie, ca maioneza.
Pe unde merg, lumea îmi strânge mâna, pentru că am spus lucrurilor pe nume.   

• Ce-a făcut ţara pentru Doru Stănculescu?

Nu ţara e de vină că am fost băgat în dubă. Ţara mi-a dat o educaţie, alături de părinţii mei. Ţara mi-a dat... Dar nu ştiu dacă ţara trebuie să facă ceva pentru mine. Eu trebuie să fac ceva pentru ea, şi cred că am făcut, prin arta mea. Dumnezeu ne-a dat aşezarea în Grădina Maicii Domnului şi eu cred în profeţiile indianului Sundar Singh. Creştinat în urma unei experienţe spirituale deosebite, legată de apariţia lui Iisus, el a făcut o călătorie prin toate ţările creştine în primul deceniu al secolului nostru. Cu această ocazie, el a vizitat şi ţara noastră. Profeţiile lui au circulat multă vreme în manuscris în vremea dictaturii comuniste.

• Ce spune un indian creştinat despre viitorul României?

Spune, de exemplu, că orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie model, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere. Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară...