Interviu cu Aitor Esquichabel, omul care vânează elefanţi cu arcul şi vorbeşte cu câinele pe Internet

Privire de toreador. Statură de dansator de flamenco. S-a născut în Ţara Bascilor. E instructor de vânătoare şi realizator al unei emisiuni pe teme de vânat şi pescuit la Televiziunea Naţională din Spania. Aproape că se înţelege de ce găsesc cu destulă greutate curajul de a apăsa pe...trăgaciul primei întrebări.

Jurnalul Naţional: A vâna înseamnă să iubeşti, sau să urăşti animalele?

Aitor Esquichabel: Eu iubesc animalele. Am un foarte mare respect pentru ele.

Cum rămâne atunci cu faptul că le împuşcaţi?

Niciodată nu vânez un animal dacă este tânăr. Studiez vânatul zile întregi. Să fie un trofeu bun, dar să fie un animal bătrân, aproape de capătul vieţii.

La ce vârstă aţi vânat prima oară?

La cinci ani, împreună cu tatăl meu. La unsprezece ani am vânat singur.

În ce aţi tras?

Într-un porumbel.

De atunci tot trageţi cu puşca!

Şi cu arcul.

În ce?

În Europa, îmi plac animalele de munte. Sunt cele mai frumoase. În Africa, animalele periculoase. Sunt cinci animale periculoase. Cele mai periculoase din lume.

Care sunt acestea?

Leul, leopardul, hipopotamul, elefantul şi bivolul.

Pe care dintre ele le-aţi vânat?

Pe toate!

Cu o armă de foc pe cinste, bănuiesc.

Şi cu armă de foc, şi cu arcul.

Cu arcul? Doar nu vreţi să spuneţi c-aţi tras în leu cu arcul!

Nu doar în leu, ci şi în elefant.

Elefant vânat cu arcul? E posibil aşa ceva?

Sigur!Puterea arcului e foarte mare. La fel şi precizia. Însă întotdeauna când vânezi cu arcul trebuie să ai pe cineva cu o armă de foc în spate, pentru siguranţă.

Unde trebuie trimisă săgeata?

Obligatoriu în inimă sau în plămâni. De aceea, trebuie ţintit din lateral. Cu puşca sunt mai multe puncte vitale.

Care e distanţa de la care se trage cu arcul, şi care cu puşca?

Distanţa normală la arc este de cinci metri, dar se poate ajunge şi la trei metri. Cu puşca poţi vâna de la cincisprezece metri. Elefanţii atacă foarte dur omul. Ştie că vrei să-l omori şi-şi fereşte punctele vitale.

Aţi fost martor la vreo scenă când s-a întâmplat invers, vânatul să-l vâneze pe vânător?

Pe un prieten l-a omorât un elefant, dar n-am fost de faţă. A tras şi el, şi altcineva, dar au dat greş. Elefantul a fost mai puternic decât ei. Pe mine m-a atacat o femelă-elefant. Am reuşit s-o omor de la doi metri.

Cât timp v-au tremurat picioarele după aceea?

Totul s-a petrecut atât de fulgerător, încât pe moment n-am conştientizat. După aceea, pot spune c-am fost ca şi mort. Eram cu un client, el trebuia să tragă, dar e ezitat.

Leii cum se vânează?

Totdeauna sunt însoţit de unul sau doi gonaci, oameni din locurile respective. Aceştia au nişte simţuri extraordinare. Merg pe urmele leilor. Ştiu dacă e mascul sau femelă, bătrân sau tânăr. Cu ajutorul lor ajungi aproape de ascunzătoarea animalului. Se poate vâna şi la pândă. Stai în pom şi aştepţi să vină leul. Înainte studiezi bine zona. Dacă vezi antilope, ştii că trebuie să apară şi leii.

Crocodili aţi vânat?

De mai multe ori.

Spuneţi-mi cum este.

Crocodilul este cel mai incert vânat. Stă tot timpul sub apă. Când sare pe mal, trebuie să tragi. Şi nu ştii niciodată ce sare. În orice caz, e de dorit să acţionezi tu primul, că altfel acţionează el.

Nu vă e frică niciodată?

Ba da, dar de oameni, nu de animale. Omul este cel mai periculos prădător de pe planetă!

Nu vă contrazic. Ştiu c-aţi umblat peste tot în lume.

Adevărat, am fost pe toate continentele, în aproape toate ţările care există. Lipsesc în jur de şapte-opt luni pe an de acasă.

Vânaţi de unul singur?

De cele mai multe ori nu vânez eu.

Dar cine?

Oamenii pe care îi însoţesc

La ei vă referiţi când ziceţi clienţii?

La ei, da.

Şi cine sunt aceştia?

Fără acordul lor, nu vă pot da nume. Sunt, în general, oameni cunoscuţi, sportivi, politicieni, avocaţi, industriaşi. Sunt, însă, şi oameni obişnuiţi.

Obişnuiţi, dar cu bani!

Fără bani, nu se poate! Nu poţi să vânezi fără permisiunea autorităţilor din ţara în care te afli. Şi asta costă!

Cam cât?

-Depinde de animal, de trofeu, de ţară. În Africa de Sud, de exemplu, permisul pentru un bivol sălbatic este de 9000 de euro. În Zambia, acelaşi permis, acelaşi animal costă 3000 de dolari. Există uneori oferte la antilope, 14 zile de safari, mai ieftine decât un singur urs în ţara dumneavoastră.

Care a fost trofeul cel mai scump?

În Africa, 50 000 de euro pentru un elefant. În Asia, cel mai scump trofeu e Marco Polo.

Ce e Marco Polo?

Un fel de ţap de munte. Se întâlneşte foarte rar prin Chirchizia şi Kazahstan. Personal, am plătit pentru un Marco Polo 28000 de euro. În Bulgaria, am plătit pentru un cerb, record mondial, ce-i drept, 24 000 de euro. Eram împreună cu Stoicikov.

Sunteţi milionar?

Nu! Sunt banii celor pe care îi însoţesc. Mai sunt apoi firmele de arme care mă sponsorizează. Am peste 30 de puşti, fiecare dintre ele costând peste 5000 de euro.

Cum este o vânătoare în Siberia?

În Siberia, cel mai frumos vânat este la găinile şi cocoşii de munte. Sunt foarte greu de prins. La fel şi vulturii de Siberia. Aceştia pot fi vânaţi numai când se împerechează. Încep să plescăie din cioc, trădându-şi ascunzătoarea. Când te apropii de ei, încremenesc în loc să-şi ia zborul.

Doamne, ce proşti!

Nu e din cauza prostiei.Cred că e vorba de beţia dragostei!

Aţi privit sute, poate mii de animale în ochi. Au încercat ele vreodată să vă spună ceva?

Da. Când s-a întâmplat asta, n-am mai tras. N-am mai putut s-o fac. Emoţia este atât de mare, încât nu poţi suporta presiunea ei. Animalul se uită în ochii omului şi simte că vrea să-l omoare. Atunci începe să plângă.

Cine? Omul, sau animalul?

Animalul! E copleşitor un astfel de moment. Nu mai poţi, pur şi simplu, să apeşi pe trăgaci!

Despre ce animale vorbiţi?

Nu sunt dintre cele periculoase.

Fiind vânător, îmi închipui că aveţi şi câine.

Totdeauna!

Cum îl cheamă pe cel de acum?

Hungo. E maghiar la origini.

Îl luaţi în călătoriile dumneavoastră?

Cam peste tot. Acum, în România, nu l-am luat. Dar vorbesc aproape zilnic cu el pe Internet.

Cu câinele?!

Ştiu că vă e greu să mă credeţi, dar cum sun acasă pe skype, Hugo e primul care vine în faţa calculatorului.

Despre ce ...vorbiţi?

Îl întreb ce mai face. El îmi răspunde, mârâind, că foarte, foarte rău.

De ce rău?

Pentru că nu suntem împreună. În călătorii, dacă nu-l pot lua cu mine în camera de hotel, cobor şi dorm cu el în maşină.

O să vă miraţi, dar vă cred! Vă cred şi vă mulţumesc!