Copiii învaţă să vorbească în burta mamei!

Bebeluşii pot începe să înveţe limba maternă chiar înainte de a o cunoaşte “în piele şi oase” pe cea care îi aduce pe lume, potrivit unui studiu efectuat de specialiştii Universităţii Luterane Pacific din Tahoma, Washington.

Sunete cunoscute. Cercetătorii americani au ajuns recent la concluzia că nou- născuţii reacţionează diferit la cuvintele rostite în limba natală şi la cele ce aparţin unei limbi străine, sugerând ideea că micuţii s-au “acomodat” cu cele din prima categorie încă din timpul vieţii intrauterine. În decursul unui interval de 7 până la 75 de ore după venirea lor pe lume, bebeluşii rostesc vocale ce se regăsesc în limba lor maternă, fenomen ce denotă faptul că ei au învăţat sunetele respective înainte de naşterea propriu-zisă. Pe de altă parte, micuţii evită vocale ce aparţin unor limbi străine, considerându-le “necunoscute”. În urma studiului, oamenii de ştiinţă au putut stabili faptul că, în cazul nou-născuţilor, aceştia pot rosti câteva vocale, pe care le învaţă înainte de a veni pe lume, în timpul dezvoltării intrauterine, deşi specialiştii nu au putut stabili cu precizie mopdul în care se desfăşoară procesul respectiv. Fetuşii pot deosebi sunete provenite din mediul exterior cu circa 10 săptămâni înainte de naştere. Potrivit cercetărilor iniţiale specialiuştii erau de părere că “procesul prenatal de învăţare” se limita doar la anumite melodii, ritmuri sau tonalităţi de voci. Investigaţii ulterioare au demonstrat, însă, că perioada se poate extinde chiar până la 6 luni, cu condiţia ca vocalele auzite să aparţină limbii materne, şi nu uneia străine.

Experiment. Oamenii de ştiinţă americani au analizat evoluţia embrionilor în ultimele şase luni de sarcină, analizând felul în care aceştia au perceput anumite vocale, cele mai puternice şi mai expresive sunete rostite de mamele lor. Analiza vocalelor folosite de bebeluşi imediat după naştere a permis specialiştilor să concluzioneze că fetuşii pot auzi şi diferenţia surprinzător de bine sunetele auzite în timp ce “înoată”  în lichidul amniotic din abdomenul mamei. Concluzia studiului a relevat faptul că, aproape de momentul naşterii, creierul fetusului uman poate pecepe şi reţine majoritatea sunetelor auzite. Specialiştii americani au efectuat studiul asupra unui eşantion alcătuit din 80 de nou-născuţi, 40 dintre ei veniţi pe lume în spitale din Statele Unite, iar ceilalţi 40, în spitale din Suedia. Fiecare copil era aşezat într-un pătuţ aflat într-o cameră izolată fonic, urechile micuţului fiind acoperite de nişte căşti confecţionate dintr-un material foarte uşor. Sugând o suzetă conectată la un computer, micuţii “semnalau” prezentarea unor vocale, timp de cinci minute. O anumită vocală era prezentată până când bebeluşul înceta să sugă din suzetă cel puţin o secundă. Reluarea suptului presupunea prezentarea unei noi vocale. Potrivit specialiştilor, cu cât intervalul în care bebeluluşul sugea suzeta creştea, fără ca micuţul să oprească acţiunea, cu atât intersul său pentru vocala prezentată era mai mare. Vocalele folosite au fost, pentru limba engleză, 17 variante ale sunetului e prelungit, ca în cazul cuvântului fee (în limba română se pronunţă vocala i scurtă sau i prelungită), iar pentru limba suedeză, varianta prezentă în cuvântul yes, în care vocala i se pronunţă cu buzele apropiate. Pe de altă parte, savanţii au constata că bebeluşii întrerup de mai multe ori suptul unei suzete atunci când au vocale dintr-o limbă străină decât atunci când le sunt prezentate sunete din limba maternă. O altă concluzie a cercetătorilor a fost cea potrivit căreia vocalele ce aparţin limbii materne îi determină pe bebeluşi să sugă suzeta cu aceeaşi intensitate, spre deosebire de vocalele provenite din limbi străine. Astfel încât, oamenii de ştiinţă sunt de părere că nou-născuţii consideră că sunetele respective fac parte din aceeaşi categorie.