Aculin reuşeşte să trăiască din scris

Nu se poate să nu-ţi atragă privirea, imbrăcat in frac şi joben, cum umblă, cu floarea roşie la buzunarul de la piept, prezentăndu-şi cu demnitate creaţiile literare.

Nu se poate să nu-ţi atragă privirea, imbrăcat in frac şi joben, cum umblă, cu floarea roşie la buzunarul de la piept, prezentăndu-şi cu demnitate creaţiile literare.

La o terasă cu o prietenă. Apare ca un actor şi zice: "Bună ziua, sunt scriitorul Aculin Tănase şi vreau să vă delectez cu căteva dintre epigramele mele". Mi-am amintit imediat replica aceasta, il mai intălnisem şi in urmă cu şapte ani. Nu l-aş fi recunoscut acum dacă n-ar fi spus acelaşi text ca atunci. Pe vremuri, işi vindea epigramele adunate in nişte foi, "la preţul unei beri". Acum işi vinde cărţile. L-am invitat pe epigramistul nostru să ne povestească ceva despre viaţa lui şi despre modul mai puţin obişnuit la noi de a face bani din literatură. "Eu reuşesc să trăiesc din scris", spune sigur pe el Aculin. Aflăm că a compus prima epigramă la 30 de ani, fascinat de puterea de a reda in patru versuri atătea fineţuri ale unui caracter sau situaţii. Se vede in compania selectă a marelui Păstorel, la nivelul lui chiar, intrucăt astăzi "scriitorii de epigrame de vărsta mea sunt foarte slabi". Supărat că lumea consideră epigrama "un gen minor", Aculin a plecat prin ’96 să cutreiere terasele, barurile şi cluburile mai selecte, unde vin oameni cu bani, dar care apreciază şi arta. Unii l-au considerat bufon pentru că a cerut bani pe scrisul lui, dar incet-incet Aculin şi-a făcut o faimă printre literaţi, e văzut bine de epigramiştii din generaţia veche, are prieteni printre artişti şi scriitori şi duce o viaţă boemă care ii este foarte pe plac. Dar mai ales trăieşte din scris.

MAESTRE, CE BEI? Ideea de a-şi vinde epigramele i-au dat-o nişte amici. "Stăteam in Regie, un prieten de-al meu mi-a zis: «Bă, tu eşti aşa de prost! In loc să mergi să bei o bere, tu dai banii pe cartele să suni pe unul şi pe altul să le spui că ai scris epigrame? Hai să te invăţăm noi ce să faci!». Ne-am dus prima dată la Lăptăria lui Enache. Şi le vindeam pe o bere. Văzuseră amicii mei intr-un local la Paris cum un scriitor boem vindea ce scria pe acolo şi lumea il respecta ca pe un geniu. Aveam şi căteva epigrame pornografice. Semnalasem că sunt «interzise fetelor», dar fetele cănd auzeau asta işi smulgeau foile din mănă una alteia. Şi cascade de răs! Citeau cu voce tare. Noi eram acolo trei golani la masă, dar n-aveam nici un ban in buzunar. Venea lumea şi mă intreba: «Maestre, ce bei?». Lichid, le răspundeam. Unii voiau şi autograf. Parcă era regizat totul. Au văzut că suntem boemi... S-a umplut masa de bere. Dar nici un ban. N-am putut să bem toată berea. «Lasă că o să vină şi banii», ziceau amicii mei. Intr-adevăr, mai tărziu le ziceam că le vănd «la preţ de o bere», ca să am şi bani. Căştigam şi o sută de mii pe zi. Era o căruţă de bani atunci", povesteşte Aculin Tănase despre inceputurile sale in afacerea "epigrama care aduce bani".

"MARŞ DE-AICI!". Are amintiri care mai de care mai frumoase şi mai amuzante cu scriitori, cu artişti sau cu oameni simpli.

"La inceput, eram cu fasciculele mele la o terasă in zona Rosetti. M-am prezentat eu cine sunt şi ce fac şi m-am aşezat la o masă. Aud că mă strigă cineva: «Maestre, zice, vino puţin. Felicitări, sunt excepţionale, sunt briliante! Te rog să-mi dai şi mie autograf, că astea peste ani o să fie aur. Aur curat». Era scriitorul Tudor Ţopa. I-am răspuns: «Da, maestre, dar eu sunt scriitor boem, eu le vănd cu autograf, dar la preţul unei beri, unui whisky sau pe-o injurătură sănătoasă!». «Cuuum? Nenorocitule, marş de-aicea! Eu sunt scriitor şi nu pot să vănd un volum şi tu imi ceri mie o bere! Ia-ţi şi căcaturile astea, nu valorează nimic!» De la o altă masă, scriitorul Paul Vinicius zice: «Maestre Aculin, vino incoace! Ce vrei să bei?». Nu-mi era de băut, aveam o stare... M-aşez acolo. Zice: «Scrii frumos». După aceea am mers in Shorley, prin ’97, ’98, era in mare vogă, făceam căte două-trei sute de dolari intr-o juma’ de oră dacă aveam şi chitară. Le-am arătat eu lor epigrama-gen minor!", spune cu o bucurie neascunsă Aculin.

ESTIVAL. Vara aceasta, Aculin este la mare. Nu să se bronzeze neapărat, ci pentru că are o trupă cu care susţine nişte show-uri care n-ar trebui pierdute. "Caravana lui Tănase", trupa epigramistului, oferă un umor de revistă şi de epocă in acelaşi timp. Unul din membrii caravanei, Radu Captari, actor la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, va cănta la pian, la chitară şi cu vocea melodii de jazz, muzică rusească din filme, dar şi ţigănească, in limba romani. Gigi Dumitrele este folkistul care va intregi spectacolele, la fel şi tenorul Dumitru Gheorgiu, care va interpreta canţonete, iar maestrul iluzionist Ciupi va face scamatorii. Cu ei va fi şi Marian Başa care va picta cu... piciorul. Maestrul Aculin va recita epigrame politice şi texte literare umoristice. Işi va lansa aici şi noua sa carte, a treia, "Delicatese pentru gusturi alese". Să ne delectăm şi noi cu o epigramă dedicată lui Mircea Dinescu: "E drept că o mai faci de oaie,/ Dar eu ca semn că te iubesc,/ Ţi-am construit vreo trei butoaie,/ Din doagele care-ţi lipsesc". Sau cu alta, inspirată de cuplul Angela Similea/Victor Surdu: "Tare-i sunt pe plac,/ Dubiul se exclude,/ Doar atunci cănd tac, SURDU mă aude". Aculin Tănase a structurat această carte sub forma unei antologii in care a publicat şi texte care i-au plăcut la alţi scriitori (are supratitlul "Aculin şi invitaţii de onoare"). Printre ei, Eugen Enea Caraghiaur, Şerban Ionescu, Ion Pavelescu, Alexandru Clenciu, Păstorel. Prefaţa i-o semnează prieteneşte şi elogios Iacob Voichiţoiu şi Alexandru Clenciu.

De ani buni, epigramistul boem lucrează la o antologie care ar vrea să cuprindă toţi autorii romăni de epigrame. Merge prin toate marile centre culturale din ţară, citeşte, strănge material şi speră să publice căt de curănd "Simfonia minţii". Aşa vede el epigrama reuşită. O simfonie, o delectare supremă a spiritului, in nici un caz "un gen minor". Are şi modele mai vechi - Catul, Rablais, Schiller, Byron, Puşkin, Caragiale, Păstorel - , dar are el insuşi contraargument pentru expresia răutăcioasă la adresa epigramei: propriul scris.

"La inceput, eram cu fasciculele mele la o terasă in zona Rosetti. M-am prezentat eu cine sunt şi ce fac şi m-am aşezat la o masă. Mă strigă cineva: «Maestre, zice, vino puţin. Felicitări, sunt excepţionale, sunt briliante! Te rog să-mi dai şi mie autograf, că astea peste ani o să fie aur curat». Era scriitorul Tudor Ţopa. «Da, maestre, dar eu sunt scriitor boem, eu le vănd cu autograf, dar la preţul unei beri, unui whisky sau pe-o injurătură sănătoasă!». «Cuuum? Nenorocitule, marş de-aicea! Eu sunt scriitor şi nu pot să vănd un volum şi tu imi ceri mie o bere! Ia-ţi şi căcaturile astea, nu valorează nimic!»"

Aculin Tănase