"Agenţi ai unor servicii străine lucrau chiar în sediul CC al PCR"

Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fostul şef al Cancelariei departamentului Securităţii Statului, îşi aminteşte care erau "ţintele" spionajului străin asupra României în 1989 şi care erau serviciile secrete cele mai active pe spaţiul românesc. Ofiţerul invocă ordinele lui Gorbaciov către KGB de control total în ceea ce privea soarta României. Cu voie de la Moscova, dar şi de la Washington, după cum afirmă Aurel Rogojan, vârf de lance al mişcărilor antiromâneşti a fost Ungaria.

Obiectivele urmărite de serviciile de informaţii străine, în perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea şi controlul din inte­rior a structurilor politico-administrative centrale, a celor militare de apărare, securitate şi informaţii; subminarea economică şi politică; războiul politico-diplomatic; operaţiunile psihologice şi de propagandă activă pentru determinarea revoltei populaţiei; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influenţarea moralului populaţiei; crearea unei opoziţii reprezentative şi controlul acesteia; studiul şi eva­luarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice şi de stat (centrale şi locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului şi celorlalte culte tradiţionale, a naţionalismului mi­no­rităţilor; readucerea în actualitate a revizionismului; atentatele la va­lorile de identitate naţională; punerea în poziţie activă a agenţilor aflaţi "în conservare"; studiul şi "încadrarea" în măsuri de control şi determinare a personalităţilor avute în vedere ca soluţii la alternanţa puterii.   

Din controlul deplasărilor şi comunicărilor diplomaţilor străini, acre­ditaţi la Bucureşti sau în capitale ale unor state vecine, dar aflaţi în zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil că serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, in­clu­siv structuri din categoria aşa-nu­mi­telor prelungiri executive clandestine ale spionajului aveau în des­fă­şurare şi operaţiuni de altă natură decât culegerea secretă de informaţii.

Erau active toate statele care aveau interese politico-economice şi de altă natură în legătură cu România şi ale căror servicii de spionaj erau tra­di­ţional bine reprezentate aici. Din motivele istorice ştiute, Ungaria şi-a asumat partea mai ascuţită a vârfului de lance... Dar Ungaria a fost sus­ţi­nută de marile puteri. Aflându-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief tradiţional al câtorva servicii, acestea s-au implicat şi ele consistent. Gorbaciov, neînţelegând schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socia­liste şi a sferei de influenţă a Mosco­vei, a dat KGB-ului directive în sensul determi­nării şi preluării evoluţiilor din Ro­mâ­nia sub control total. Toate "cârtiţele" KGB-ului dezactivate anterior ori aflate în conservare s-au afirmat în miezul evenimentelor, coope­rând foarte bine cu agenţi ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosinţă acest lucru...

Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Îndeletnicirea fiind veche de când lumea, registrul acţiunilor era cel clasic. Noutatea a constat în utilizarea avantajelor oferite de mij­loa­cele de transmitere instantanee a informaţiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.

A reţinut atenţia faptul că din telegramele primite de la reprezentanţele noastre diplomatice rezulta că au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziarişti, despre care se ştia că erau cu totul altceva. Toţi aceştia au dorit să vină să se do­cumenteze numai în oraşe din Transilvania şi Banat: Sibiu, Braşov, Cluj, Arad, Timişoara. Nici unul nu s-a dus în Moldova ori în sudul ţării. Congresul al XIV-lea al PCR a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditări. Era greu să nu se acorde acreditările solicitate în acest scop, chiar dacă se ştia că soli­citanţii vor urmări, în principal, alte scopuri. După Congres, unii nu au mai plecat...

A reţinut, de asemenea, atenţia accentuarea caracterului făţis, lipsit de orice rezervă ori subtilitate a provocărilor la care s-au dedat şi membri ai unor ambasade străine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i invede­ra ignorarea unor preveri esenţiale ale Codului Diplomatic (Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice încheiată la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a încercat să protesteze. Calm, ministrul de Ex­ter­ne român l-a întrebat: "Domnule am­basador, dacă ambasadorul ro­mân la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar în­tâm­pla?". Răspuns: "Riscă să primească un im­puls în posterior şi să se rostogo­lească pe scările Departamentului de Stat" (n.n. - în traducerea apro­ximativă a limbajului diplomatic).

Trebuie observate practicile, amin­­tite anterior, de a se trimite agenţi/ curieri recrutori pentru amor­sarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocărilor şi diversiunilor majore. S-au documentat acţiuni de cre­a­re a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidenţa unui serviciu străin, nu cel la care ne-ar duce gândul, închiriase prin agenţi de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garso­niere în zone-cheie, de regulă în clădiri cu mai multe intrări şi cu acces între scări pe terasele ultimului etaj... Iniţial, scopul dădea doar de bănuit. A posteriori, a rezultat că din acele incinte s-au ţinut sub observaţie sedii ale unor instituţii, s-au simulat atacuri tero­riste ori s-a deschis foc real şi letal.

Un alt serviciu de spionaj a cerut şi primit din partea agenţilor de sprijin autohtoni schiţele a vreo 300 de ascunzători naturale pretabile pentru realizarea legăturilor clandestine (căsuţe poştale impersonale). Aproa­pe imposibil de supravegheat şi controlat concomitent.
Agenţi ai unor servicii străine îşi aveau locurile de muncă chiar în se­diul Comitetului Central al PCR ori în clădirile anexă. Ceauşescu îi ştia şi manifesta o toleranţă justificată prin aparenţele "bunelor relaţii" oficiale şi prin faptul că erau, mai mult sau mai puţin, supravegheaţi.
Aurel Rogojan