Aromânii, o minoritate ignorată în Albania

La sfârşitul anului 1989, Albania se afla sub presiunea schimbărilor din spaţiul comunist european, ca şi România. Jurnaliştii occidentali scriau despre cele două ţări că erau ultimele bastioane conservatoare, care refuzau orice fel de reformă.

La Tirana, regimul lui Ramiz Alia continua linia stalinistă impusă de Enver Hoxha.
După moartea acestuia din urmă, în aprilie 1985, albanezii speraseră la o relaxare a sistemului, însă nu fusese cazul. Printre nemulţumiţii de regimul comunist erau şi aromânii din Albania, a căror drepturi erau inexistente. De fapt, Guvernul de la Tirana nu recunoştea nici o minoritate naţională.

Vangjel Shundi, în prezent preşedinte al Asociaţiei Culturale "Aromânii din Albania", îşi aminteşte că în perioada regimului comunist aromânii apropape că-şi pierduseră identitatea. Nu aveau dreptul la şcoli în limba lor, nu puteau înfiinţa asociaţii culturale, nu aveau posibilitatea să ia contact cu România.

Limba se păstra în familie, copiii învăţând-o din discuţiile între părinţi, bunici, unchi etc. Deoarece nu aveau acces la manuale, o învăţau cu greşeli sau într-o formă arhaică. Cu timpul au pătruns în limba aromână o serie de termeni din albaneză, care îngreunează comunicarea cu aromânii din celelalte zone balcanice sau România. Studii în România nu făceau decât copiii de nomenclaturişti. Însă majoritatea erau albanezi, aşa că nu a putut apărea o "generaţie" de aromâni educaţi în universităţile româneşti, care ar fi putut iniţia o mişcare pentru revendicarea drepturilor acestei minorităţi.

Vangjel Shundi îşi aminteşte că regimul nu-i persecuta pe aromâni pe criterii etnice, însă prin interzicerea folosirii limbii materne în spaţiul public s-a încercat "topirea" minorităţii în majoritatea albaneză. Puteau să-şi vorbească limba pe stradă, nu-i aresta nimeni, însă ceilalţi albanezi îi priveau cu ostilitate.

Dintre membrii comunităţii, câţiva, nu în număr mare, au ajuns în cercurile puterii comuniste, fiind membri în Biroul Politic. În 1989, ministru al Apărării era un aromân, Prokop Mura, instalat în funcţie de Enver Hoxha. Era de profesie economist. Hoxha la instalat în această funcţie, deoarece îi era fidel şi pentru că a dorit să pună un civil în post, întrucât urmărea slăbirea puterii militarilor în stat. Nici Prokop Mura, dar nici alţi aromâni care au ajuns în fruntea statului n-au contribuit la acordarea unor drepturi pentru conaţionali, considerându-se albanezi "puri".